Jannik Sinner – Tomáš Macháč: 6-4, 6-2

Machac împrăștiat


Acest Tomas îi este dator platformei 2Performant, datorită căreia scriem aplicat și despre balurile de Masters. În Grand Slam-uri nu a existat până acum, cu excepția Australian Open 2024, turneu în care a atins etapa a treia. În competiția curentă de la Miami îl tot lăudăm, ne-a și împroprietărit cu motive. A înșirat cu talent câteva mărgele, e posibil să conteze și cuvintele noastre în cariera tânărului praghez. Dar își face și el mâna, pare că s-a apucat de tenis doar din dragoste, nu neapărat să dea ture până la contabilitate după meciuri. A bătut fierătania de Murray, care a prins finalul accidentat, or nu e puțin lucru.

Paranteză. Nu doar noi tocim tastele pe marginea desanturilor smucite ale lui Sir Andy. Smucite, pe inima lui. Și lingurița cu care amestecă melasa rafinată superficial pentru a-și îndulci ceaiul de la ora 5 e condusă cu forță, crapă ceașca în patru de forța metalică imprimată de Murray. Și de bărbierit, când se întâmplă, se ocupă o persoană stabilită prin hotărâre de Consiliu Local. Nu-l poți lăsa pe monstrul sacru să scoată drujba din spatele căzii de îmbăiere, chiar dacă sloganul “The best a man can get” are parfum britanic și desțelenește fauna maxilo-facială. Eh, pe ăsta l-a trimis acasă Machac. Mi-am permis această acoladă deoarece o să ne fie dor de britanic după cea mai recentă defecțiune la unul dintre picioarele de macara cu care ne vizitează nobilul sport.

Al Bello/Getty Images

A avut câteva ore bune de refacere și în fața lui Sinner, însă șaibele și chiulasa italianului sunt încă în garanție. Nu poți miza pe uzura acestuia dacă vrei să-i reții talonul pentru semifinale. Motorul lui Jannik suportă și două urcări în rampă în aceeași zi, cu remorca full. A ținut să-i facă o demonstrație live optimistului ceh încă din primele game-uri. Unul dintre punctele turneului a fost rodul unei defensive de tip catenaccio de care ar fi fost mândru astăzi însuși Helenio Herrera, argentinianul care a desăvârșit urâțenia fotbalului peninsular. Nu mă duc niciodată la stadion pentru jocul fără minge, tranziția negativă și alte combinații pe bază de broccoli. Dacă intru în cofetărie, vreau tort, nene!

Atât de capabil e Sinner. S-a apărat cu fanatism, iar acel punct trece direct pe generice. Trimis într-un unghi în care ajungi dacă centrul de greutate ți-e jos, nu când te înalți spre 1.90 metri, numărul 3 mondial a scos cu ultimul ochi al rachetei, Machac a plasat un “all in” în celălalt colț, dar a rămas fără casă, mașină și fără viitoarea nevastă. Practic, a amanetat-o înainte de a-i cere mâna cu un genunchi lipit de sol. Celebrul său partener de joc se teleportase dincolo și extrăgea obiectul cu un backhand de lopată. Lung de linie, fix pe tușă, asistența își ținea uluită respirația. Wow! Speranțele cehului se împrăștiau înainte de a face cu adevărat saltul.

Cronicile de la Miami îți sunt oferite de 2Performant.

Danielle Collins – Caroline Garcia: 6-3, 6-2

Răutățile se spun la timp, altfel există marele pericol al perisabilității. L-aș vedea mai toxic în literatură – sau ce-o fi această industrie a cronicilor meșterite – decât în galantarele cu slană ardelenească, somon norvegian și scrumbie de Dunăre, ca să enumăr doar produse tradiționale. Zici atunci pe loc, te și eliberezi fără sanohepatic-colesterol, apoi fandezi ca domnul Rareș Bogdan de la Bruxelles. Te bați cu BCA-ul în abdomen că nu ai nevoie de doctor, că ești sănătos-ghiulea.

Chestiuni malițioase, vasăzică. Dintotdeauna am crezut că Garcia, la cât de înfumurată este, deține în zona frunții ditai instalația rudimentară de afumat cârnați, costițe și alte alimente pretabile acestui procedeu. Mi se trage probabil de la vreun meci cu Halep, poate și cu Sorana, e doar percepție ignorantă, ținută departe de școală și tratată cu obscurantism.

Și mă tem că ne-a povestit Meșter de pe la Stuttgart că franțuzoaica e de pus pe rană, tipă faină, haioasă, de luat la domiciliu pe termen lung. Poate fi cum mărturisește Mircea, pot rămâne pe veci cu impresia că lui Caroline îi miroase a vaselină și într-un butic cu parfumuri scumpe.

Dar deja nu mai contează, am descoperit-o pe campioana fudulelor, trufașa fără egal, îngâmfata care le știe pe toate: Collins, care și în ultimul duel cu Sori mi-a indus acea stare de am strâns telecomanda până când și-au înghițit bateriile toată alcalinitatea, e dificil de tolerat fără lămâi în fața casei și grapefruit sub pernă. Oțet picurat în ochi etc.

Robert Prange/Getty Images

Încă dinaintea epocii creditelor cu buletinul, pornografie care a dus la criza economică stârnită în 2008 – Lehman Brothers, sunteți bine, mă? -, am auzit o vorbă din bătrâni mustoasă pentru cei care au urechi funcționale:

– Lasă-l așa, uite-l cum merge, zici că-s toate băncile datoare la el!

Cam așa plutește americanca de mi-a altoit-o pe Caro cu 6-3, 6-2, scor cu care o mai bătuse de două ori în celelalte trei dispute directe. Bine, e și puțin voodoo în combinația asta: fix cu aceleași cifre a trimis-o acasă și pe Cîrstea. Înseamnă că știe ea ceva de vreme ce nasul îi este monitorizat zilnic de turnurile de control din Statele Unite. Mai și jubilează trăgând viguros de braț după mingile câștigătoare, e imposibil de suportat Dănuța originară chiar din Florida. La interviul de după ținea ochii pe acoperiș și parlea nazal: Thank you, guys!

Dar tenisul e al ei, cel puțin turneul de la Miami îi merge caviar pe turtă întoarsă pe plită. Cu Garcia a avut și puțin noroc, măcar la vreo două-trei mingi care au țopăit în limba vrăbiuțelor pe plasă. Poate că și timeout-ul medical solicitat de Caroline în startul setului secund a contat, aceasta din urmă nereușind niciun break în fața antipaticei. A Marțafoaicei, cum ar fi numit-o nenea Iancu. Deh, tot suntem în Ziua Mondială a Teatrului.

Robert Prange/Getty Images

Daniil Medvedev – Nicolas Jarry 6-2, 7-6

Înainte de a ajunge să-ți măsori forțele cu chilianul, ai nevoie de multe piedici prin cutia cu ustensile de gândit. Nu spumega, fii calm de la prima până la ultima minge! Ți-o spune medicul calificat, nu vreun vraci care își atribuie cine-știe-ce calificare obținută prin junglă. Înainte de a servi, Nicolas nu urmează șapte mii cinci sute douăzeci și nouă de pași, ca Nadal, ca să dau cel mai celebru exemplu de superstițios sadea, el doar stă și așteaptă. Până acum, niciun adversar nu și-a ieșit din pepeni să-i transmită vreun verb învârtoșat, semn că de pe marginea terenului de multe ori lucrurile se văd distorsionat.

Cu rusul oricum nu i-ar fi ieșit planul, dacă asta gândește, să-și enerveze rezistența de după fileu. Medvedev nu va fi scos niciodată dintr-ale sale, el pare că joacă numai cu ochelari de tip VR. Trebuie să-și vadă doar de propria prestație, nu să dea vina pe teren, pe galeria adversă, pe confetti și petarde. În consecință, primul set i-a ieșit ca nou, cum s-ar spune: două break-uri și sentimentul că are o șansă bună de a-și apăra trofeul câștigat anul trecut.

Frey/TPN/Getty Images

În manșa secundă, Jarry a dat drumul la câteva execuții pe care le-ai aștepta la Monfils, căci, după o nouă noapte albă la Miami, un alt Ronaldinho din tenis nu cunosc. Dar, hei, omul e sud-american, așadar nu e întâmplător! Execuțiile spectaculoase prin eficiența lor, nu neapărat ca motricitate, l-au păcălit pe Daniil, însă nu poți merge doar în costum de nuntă la piață. O dată, de două sau trei ori vei reuși să cumperi ridichi, ceapă verde și portocale, apoi riști să fii luat la rost. Să fii întrebat de unde ai scăpat și ce mai face Napoleon. Celălalt, nu Bonaparte.

Că nu s-a ajuns în decisiv e o decepție. Nicușor din Santiago de Chile a avut 5-3 în tie-break și a cultivat sentimentul că va izbuti să anuleze finala din 2023 acum pregătită pentru penultimul act. Când ai portar longilin, toți chibiții zic să-i dai la rădăcina barei, nu pe sus, că ți le culege. Medvedev e cât el, așadar ți se inhibă toate cunoștințele acumulate înainte de eveniment. Și joci la ce-o fi, așa a fost și cu departajarea care a intrat tot în contul favoritului. Iar tipul ăsta, la 28 de ani, va respira a 14-a semifinală ATP Masters 1000 din carieră. Fapte, nu lamentări, că nu te titularizează antrenorul.

Ekaterina Alexandrova – Jessica Pegula 3-6, 6-4, 6-4

Surpriza zilei a venit de la Cati, care o condusese cu alai spre stația de microbuz și pe Iga. Depășită în partea secundă a primei runde, fără să-și poată răscumpăra break-ul, Alexandrova a lăsat asistența americană în așteptările goale. După ce Collins s-a calificat mai departe, oricine putea paria că va curge și Pegula spre ultima zi de concurs. Cum aceste cronici detestă pariurile, într-un fel ne bucurăm că outsidera a avut plămâni să alerge după o victorie de păstrat amintire.

Rusoaica e pe locul 16 planetar, dar fără să fie arătată cu degetul pe la marile turnee. Până acum:

– Uite-o, ea este, e aia, mă!

Iar în top 20 a ajuns în urmă cu un an, deci nu mai e la prima tinerețe. Dacă o altoiește și pe Danielle, în semifinale, se cheamă că își consolidează al doilea pilon de pensie. Dar îi va fi greu cu zgripțuroaica.

Robert Prange/Getty Images

N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.