Dreptate, ochii plânși cer să te WADA

---

Pe scurt, asta am înțeles din scandalul de dopaj al italianului aflat în loja regală a clasamentului ATP: fizioterapeutul său a dorit să-i aplice metoda Julien ultimei cepe găsite pe fundul sertarului cu legume din frigider, cuțitașul de bucătărie a alunecat și i-a țopăit pe un deget. Pe arătător, cel mai probabil. “Au, buba, mă doare!” nu putea să treacă decât cu o loțiune pe bază de Clostebol, cu toate că e mai ieftină crema de gălbenele, iar Jannik tocmai în acea perioadă avea nevoie de masaj. Ce moft! Apăruse o leziune cutanată și pe suprafața corpului său – asta înseamnă chimie perfectă între sportiv și personalul medical, să suferi în sincron. Crema cu substanța aflată pe lista WADA, un blestemat de agent anabolizant, s-a dedulcit la un contact chior cu rana lui Sinner și astfel s-a produs buclucul. În primăvară se întâmpla nefăcuta.

Nimeni n-a zis nici pâs, un “tribunal independent”, sintagmă pleonastică utilizată în informațiile referitoare la caz, a hotărât că Il Numero Uno este nevinovat, dar nu până la capăt, căci i-a retras banii și punctele câștigate la Indian Wells, un flecușteț de 300.000 de euro. Totuși, din martie până acum, italianul a putut participa la turnee de ca și cum nimic nu se petrecuse. Până la urmă, ceapa, în ciuda izului, e un aliment foarte popular. Nu știu dacă merge și cu creveții din Mediterana, însă dacă o călim până capătă nuanța sticloasă, cred că se combină perfect cu feliile de focaccia. Desigur, vinovată e Simona Halep că strâmbă din nas la ceapă și usturoi, de parcă n-ar fi făcut vacanțele la bunica, la țară. Draga mea, combinația asta mai alungă și duhurile rele, inclusiv pe alea care te invită la cină deși ai suferit tocmai din cauza lor ditamai distrugerea de carieră! Bine, Clostebol se și desparte mai ușor în silabe decât Roxadustat.

Pauza publicitară s-a evaporat, suntem eliberați de advertising și ne ocupăm de sportul cu rachete. Jannik, de la intrarea în arenă, era toropit, avea și șapcă metalică, just in case, să nu-i aterizeze vreun obiect contondent din tribune. Spășit, nu-i ardea de tenis, de fapt nu voia expunere și analiza cu fanatism diametrul găurii de șarpe. Orice ai bârfi după episodul substanței interzise, peninsularul pare băiat bine crescut și – am mai scris acest aspect – e poate ultimul italiano vero dispus să dea din toate falangele atunci când vorbește cu gura plină la masa de duminică. Americanul cu care fusese trimis pe teren sesizase adversitatea ușor mascată a campionului. V-o spune unul care trăiește într-un oraș de pescari: știi că e profund ilegal să dai la sturion, însă dacă te caută el singur, chiar și la râmă sau mămăligă, te faci frate și cu paza de coastă ca să ai ce povesti. Și ce vinde pe sub mână. Era de exploatat vulnerabilitatea mult peste medie a lui Sinner, ce mai!

Break din prima, 2-0 pentru Mackenzie, localnicii începeau să spere și nu acest incredibil 6-2 cu care s-a pus lacătul peste manșa întâi surprindea în mod deosebit. Rezistența lui McDonald din startul setului 2 sau incapacitatea jupânului ATP de a se debarasa de chingile unui competitor de pe poziția 140, iată nebunia care captiva atenția tuturor consumatorilor de tenis! După încă un break de început, McDonald a făcut praf 4 mingi de game, adică de 2-0, moment în care poate că europeanul ar fi ridicat mâinile și ar fi recunoscut că medicul său nici nu prea le are cu bucătăreala. Game-ul-monstru, cu 19 puncte, a fost trecut în cele din urmă pe persoană fizică de favoritul supus la urâte suplicii, apoi meciul s-a luminat. Ploaie de vară, câteva acoperișuri luate și grădina americanului transformată în orezărie. Patru game-uri urma să mai lase de la el Jannik, mental se reclădise, aproape că uitase cum e să te bucuri de un masaj de calitate.

---

Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?

---

Cronicile de la US Open îți sunt oferite de noul Porsche Macan. 100% electric.

---

Thanasi Kokkinakis – Stefanos Tsitsipas 7-6, 4-6, 6-3, 7-5

Kalispera! Conform documentelor oficiale, oamenii ăștia, în ciuda rădăcinilor cvasi-peloponeziene, se găsiseră numai o dată. Din acest motiv cred că au lăsat la început impresia că își pasează unul altuia victoria. Deh, ospitalitate elenă, ne-ar spune compatrioții în pauzele dintre manelele cu care au cucerit cultural insule precum Thassos, Lefkada și continuați voi cu celelalte. Thanasi, adică australianul din acest meci, după break-ul de întâmpinare, s-a dus vârtos. Dar în loc de 5-3, s-a făcut 4-5 și 5-6, cu Fane catapultat neașteptat pe turnantă. Urma runda de departajare, moartea lui. Kokkinakis plonja spre un 6-1 care apropia spectatorii de traseul scris de necesitățile vezicii. Era joc de glezne, se negocia intens, coada se lungea. Era ca pe aeroportul Băneasa pe vremuri.

Al șaptelea punct avea să cadă, însă, abia după ce grecul sută la sută original se apropiase la 6-5. Tot el a dat apoi ca înecatul în ațe, iar Tase a ridicat brațul în semn de victorie. I-a tresărit și cercelul. Treaba era abia la început. Pe Tsitsipas ai șansa de a exclama că-l trimiți acasă încă de la tragerea la sorți, dar e posibil ca la partidă să se aștearnă și varianta aceea care mereu ne-a obligat să-l tratăm cu niscaiva condescendență. N-a fost cazul și astăzi, Stefanos afișând acel standard cleios de lene pe care numai unul născut în zi cu el o poate caracteriza. De fapt, ca să parcăm cu scrupulozitate lucrurile în matcă, Fănuțu a văzut lumina zilei la aniversarea subsemnatului. Mâncam armată pe vremea aia.

Revenim. Dacă se va scrie vreodată antologia ființelor talentate care s-au bucurat doar rareori de steaua lor norocoasă, layout-ul coperții nu are voie să conțină altceva decât chipul angelic-degeaba al tipului din Atena. Statistica arată că băiatul nostru se plictisește cu cât se avansează în anul calendaristic – primele Grand Slam-uri, cronologic vorbind, cele din Australia și Franța, miros și a Tsitsi. E finalist în ambele, și-a dat silința, a fost acolo, a demonstrat, i-a sărit transpirația pe panourile publicitare. Celelalte, Wimbledon și US Open, suferă după harul exploatat doar în drive-test de atenian. Turul 4 este borna maximă atinsă la Londra, iar în Statele Unite, etapa a treia. Ultima dată în 2021, căci rebelul mai și îmbătrânește. I se acutizează proastele obiceiuri, carevasăzică.

În acest an iese de la prima strigare. Cu o expresie a feței care nu e mai mult decât un “De ce eu?”, Stefanos a reușit doar o manșă bună cu australianul cu trăsături și gestică de anii ’90. A încercat să se reîncarce cu câteva masaje ale asistentului medical, însă mental era de mult pe o insulă cu palmieri și cu paradis fiscal, așa cum i-ar plăcea și insului de ziua căruia a apărut pe planetă. Reacțiile sale la ultimele schimburi, când a avut în van un 5-4, fără să poată împinge duelul în setul seturilor, au fost de lehamite pură. Niciun strop de îndârjire. Thanasi abia atunci conștientiza că-l face pachet pe băiatul care cândva era numărul 3 ATP. Se merge la hibernare, anul 2024 e gata pentru Fănică. Bine, de fapt, se terminase de prin iunie.

Iga Swiatek – Kamilla Rakhimova 6-4, 7-6

Abia la 4-0, în manșa întâi, poloneza și-a mai luat un job. Ca să se poată vicia firul epic al meciului, implicit să devină interesant. Iga oricum trebăluise până atunci prin industrii diverse: pe lângă tenis, schimba și o bucșă, căci avea mașina cocoțată pe elevator și clientul bătea puțin iritat din picior, mai arunca niscaiva zarzavat în oala care fierbea temeinic pe aragaz, se întorcea și la șevalet, întrucât ajunsese la ochi și la nas. Dacă auziți o voce din interiorul vostru care spune că nu puteți picta, atunci pictați și acea voce va fi redusă la tăcere, spunea Van Gogh înainte de a-și trata brutal urechea cu forehandul. Iar principala favorită, așa cum ne-a obișnuit, dădea zdravăn cu pensula. Care pensulă îi servea și drept bidinea pentru acel colț din holul casei în care stabilise că va lipi riflaje. Dacă nici ea n-ar avea feeling pentru designul interior…

Numai că atenția distributivă este uneori inabilitatea de a refuza ceva sau pe cineva. I se îngreunase misiunea protagonistei, nu avea timp să mai respire, o strigau și colegele dacă nu iese la o cafea prin mall. De după gard, Rakhimova prindea aripi după primul său game, și acela intabulat la zero. Un deget i-a trebuit și a presat cu încăpățânare până la 4-3, moment în care șefa la zi a WTA-ului a aruncat morcovii și cartofii peste tablou, ăluia cu autoturismul i-a livrat din priviri un “mai lăsați-mă cu mania voastră de a șofa ca la Formula 1” și a revenit la meseria care îi asigură cea mai albă pâine din circuit.

Se mânjise de extracurricular, avea urme peste tot, de aceea n-a închis la 3. A mai cedat un game, însă apoi a terminat runda cu puncte decise aproape în totalitate din serviciu, cu lovituri care îi reaminteau Kamillei că e sechestrată pe același teren cu campioana de acum doi ani a turneului. Boomerii cunosc sentimentul. Swiatek e precum deck-urile de pe vremuri: ai chef de casete, rulezi lejer ca în epoca romantică și derulezi cu creionul. Dacă ți se schimbă dispoziția, apelezi la un CD și totul e mai simplu decât ai fi crezut. Dacă în față îi apare vreo adversară sub locul 50, se poate întoarce liniștită la cariera de piatră sau la cursurile de doctorat.

Rusoaica, numărul 104 mondial, a avut doar neșansa unei rulete cu o singură scăpare care există doar pe hârtie. Ar fi bătut astăzi pe oricare din Top 10. Pregătită de luptă, văzuse destule meciuri ale sportivei din Polonia, iar defensiva-i fusese ranforsată potrivit tendințelor. Miza, poate, și pe faptul că lidera mai are momente – e drept, din ce în ce mai rare – în care se topește în fața unei compoziții aduse de tiroliană încă din calificări. N-a dat niciodată impresia că ar fi timorată de partenera de dans, ba chiar a scrijelit cu sânge rece când jocul i-a permis. De nervi, Iga a și lovit mingea după schimb, arie departe de propriul repertoriu. De la 5-3 într-al doilea, Rakhimova a întors haiducește la 6-5 și în tie-break a avut trei mingi de set decisiv! Le-a vândut cu seninătatea cu care Swiatek defilase în expresionism în startul partidei.

Naomi Osaka – Jelena Ostapenko 6-3, 6-2

Dacă ați bănui de când aștept o făptură bine altoită cu forța și talentul care să-i ardă o mamă de bătaie letonei! Tocmai pentru că nu e o letonă de rând, ci una care și-a câștigat un loc călduț în inima textelor febrile de pe www.cronici.ro. E încă un patent al lui Mircea și o să ne lipsească notele ei de exaltare după ce Naomi a călcat-o cu compresorul. Nu i s-a mai auzit piuitul arhicunoscut, atât de tare a durut corecția aplicată de cea pe care o tot așteptăm la nivelul atins în ianuarie 2019, când era number one. Nici semne prin tribune n-a mai făcut Leana, s-a schimonosit doar la arbitru după doi ași plantați consecutiv de niponă. Baltica aceea pe care o știm prea bine se dezintegra, devenea frecventabilă, i se citea admirația pentru tenisul adversarei.

Așadar, așteptam să bată vântul, să tune și să fulgere înspre Jelena. Și îmi doream ca gâdele să fie puternic, pentru că eroinei cu capoțel îi trebuie opoziție mobilată, nu uși de dulap de tip vai PFL-ul lor. Dar să fie și conectat strașnic la serverul de tehnică și tactică, așa îmi închipuiam călăul. Căci și cabalina face cardio, însă nu returnează, ca să-l parafrazez pe singurul Mister din fotbalul românesc, Cornel Dinu. Cine s-o bată, cine să fie? Nu mă gândeam la Iga, nici la Sabalenka, era ceva între ele, un altoi special. Nu-i dibuisem portretul robot până să văd tabloul principal de la US Open. Apoi am exclamat. Osaka e, nene, ea întruchipează schițele în creion cărora le mai trebuia contrasemnătura maistrului de tură.

Și mai era ceva pe o doagă a subconștientului: trebuia să fie o jucătoare care s-o potcovească din dragoste și de foame, nu de frică, așa cum se întâmplase la cea mai recentă înfrângere a nănașei. La Cincinnati o elimina Avanesyan, dar biata armeancă, după ce-i făcuse felul, nici n-a pus geană pe geană. De teamă, pesemne, din cauza coșmarurilor cu extravaganta. O fi visat-o pe minunea blondă de la Riga, e și greu de șters din memorie. În tenis, fiecare noapte îți poate oferi câte o imagine din circuit. De data aceasta e cazul să viseze Ostapenko, măcar momentele de la final, când Osaka se îneca în lacrimi la microfonul la care, în 2018 și 2020, se exprima din postura de regină a balului.

Naomi fiind aleasa, m-am așezat confortabil în fotoliu și am numărat loviturile câștigătoare care ofileau în ritmul naturii starea de spirit a campioanei de acum șapte ani de la Paris. Acolo, la Roland Garros, cu un an înainte, câștigase nipona singurul meci jucat cu Leana, un 2-0 considerat pe atunci surprinzător. Asiatica abia făcea ochi în tenisul care merită povestit. Acum, în 2024, Osaka a bubuit 9 ași în ograda lui Ostapenko, iar pentru amatorii de sporturi de contact impresia era că pugilistul de la categoria grea are probleme doar pentru că trebuie să-l alerge pe năzdrăvanul adus cu forța de la “cocoș” sau “muscă”. 21-5 a fost scorul la erori neforțate, 6-0 la duble greșeli. Ambele în defavoarea letonei. De unde înțelegem că i-a plăcut și ei pedeapsa asta, că s-a lăsat sedusă de o bătaie soră cu epitaful.

---