Jannick Sinner – Alexander Zverev: 7-6, 5-7, 7-6

E muncă grea să îți placă tenisul. În nicio etapă din sezon nu trebuie să te trezești la 2 dimineața ca să vezi un sfert de finală din Cupa României. La tenis trebuie. Trebuie de asemenea să disociezi mult, că poate l-ai trata într-un fel pe Zverev dacă ai fi fost avocatul acuzării în procesul lui recent, dar tot nu te poți abține să țopăi sub plapumă când neamțul face perdelele templului să tremure și înșiră în coloană 15 ași.

Și cel mai rău e că niciodată nu poți fi sigur care e finala. Dincolo de programare și ploi, meciul despre care vor vorbi la școală nepoții copiilor de mingi nu e tot timpul cel pentru trofeu, așa cum a fost și partida asta, cu toată întreruperea ei care ne-a provocat și capacitatea de a sta treji privind picuri de apă curgând pe interiorul ecranului.

De ceva luni deja, Sinner mută de la teren la teren o accidentare la șold, dar chiar și-așa se apropie de al cincilea trofeu al anului. Zverev rămâne chiar și după înfrângerea asta cu cele mai multe victorii ale sezonului în circuit.

Nu a fost lipsă de șansă pentru Zverev, care a și servit pentru primul set înainte de a-l pierde și de a fi trimis alături de adversar la o pauză meteo. Dincolo de mici accidente regretabile ce mai apar într-un sezon ce se joacă din ianuarie în noiembrie fără pauză, Sascha a deblocat nivelurile superioare și poate înota în ocean fără teama reală dată de faptul că rățuștele din cadă ar putea să îi vină de hac.

Asta s-a văzut azi, dar și în tie-break-ul setului secund din sferturi, unde Zverev a intrat aparent îngrămădit de jocul dezlănțuit pe toate benzile de circulație al lui Shelton, dar în realitate deplin conștient de ordinea în care clapele pianului trebuie apăsate pentru a rezulta muzică demnă de a fi lansată la Zilele Comunei.

Și da, Zverev încă îmi mai pare că e lăutarul ce-și învață pe de rost notele de pe portativ, dar în partide precum cea de azi, actul artistic se califică. Nu în finală și nu după maratonul ăsta intelectual de 3 ore în care Sinner a mai arătat o dată că există formule matematice pentru magie și acțiuni mecanice pentru a scoate de sub presa hidraulică a unui forehand un iepuraș plin de slipici și poveste SF.

Mai sigur pe serviciul doi, chit că îi scârțâia la ureche durerea ce-l făcea să se mai și târie între puncte, Sinner a îmbărcat frumos chinul și l-a scos la paradă indiferent de vreme ori înălțimea tavanului imaginar pe care îl urca și îl cobora presiunea existenței solide a lui Zverev.

Victorii ca asta, prinse în gheară de pe marginea prăpastiei cu turneul ajuns în ultimii 50 de metri, sunt piperul pe care îl mai pui în ciorbă din pură inspirație, iar gestul îți aduce laude din partea soacrei. Și când ne gândim că US Open-ul nici nu a început încă.

Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?

Cronicile de la Cincinnati Open îți sunt oferite de 2Performant.

Aryna Sabalenka – Iga Swiatek: 6-3, 6-3;

În ciuda aparențelor, există modalități de a o scoate din teren pe Iga Swiatek. O poți face ușor (dar nu definitiv) dacă ți-ai dezvoltat capacitatea de a controla vremea și de a aduce ploi torențiale. Dacă ai putere legislativă, poți vota o lege în acest sens. Sau mai e varianta în care ești Aryna Sabalenka și poți pune în aceeași farfurie unghiul perfect, tunetul legat de capătul serviciul lansat din rachetă și un backhand luat în roabă rapid, care să îți aducă primul set, așa cum s-a întâmplat în meciul de azi.

Aryna și Iga se mai văzuseră anul ăsta de două ori și la ambele ocazii a rămas Iga pe teren să explice fanilor planuri pentru ultimele zile de turneu, în timp ce ultimele speranțe ale Arynei erau la apă caldă și cină trimisă în cameră. Dacă tolerezi bateriile antiaeriene ce se dezlănțuie când cele două fete își parchează geanta cu rachete la marginea terenului, meciurile lor sunt relaxante.

Te obișnuiești cu săpăturile la mare adâncime și zgomotul devine muzică. În plus, ești ca într-un safari al tenisului, în care primești șansa de a vedea pe viu o derivare mai rară a polonezei: Iga transformată pe alocuri în potențială cină, de la obișnuitul ei rol de mesean cu drepturi depline.

Matematica și numerele seci sunt pentru un astfel de meci de tenis ce e taraful playback pentru nuntă: strică experiența și îți vine să te arunci cu capul înainte într-un tort ce-ți va trezi apetitul pentru o pungă de insulină. Primul meci din carieră în care Aryna o învinge pe Iga în minimum de seturi a conținut trei sferturi de set doar în game-ul al șaptelea. Plus șapte mingi de meci pentru Aryna și, în esență, rețeta perfectă pentru genul de produs sportiv care e bun și ca să vinzi reclame, dar și ca să trezești din morți oameni căzuți pradă unor meciuri de fotbal din Liga 1.

„Aryna a învins cu 6-3, 6-3” spune povestea meciului așa cum „În România, cărțile autorilor contemporani sunt intens promovate” spune povestea reală a afișelor ostașului suprem al patriei. Dar ce știm sigur și putem aprecia e că, vioaie și parcă deja încântată de un trofeu secret câștigat, Aryna mai lipește un metru de material la capătul de sus al scării pe care tot urca, chit că de jos i se urează de coborârea. Și asta-i ciudat, că motive nu sunt.

Jessica Pegula – Paula Badosa: 6-2, 3-6, 6-3;

În timp ce noi ne miorlăiam de patru ori pe an că turneele de Grand Slam nu prea au mai mult de două arene acoperite și francezii mai degrabă scot cizme cu penseta din Sena decât să pună țigle pe Chatrier, uite ce mândru și natural descopăr eu felul în care nivelul de Masters nu înseamnă aproape nimic în materie de infrastructură pusă în slujba protecției față de ploaie.

Asta a făcut ca programul să fie lungit cu încă o zi și planurile Paulei Badosa de „a prinde ziua de duminică în turneu” să nu mai aibă aceeași însemnătate profundă. Pe de altă parte, Paula face pași necesari scuturându-și țărâna de pe adidași și aruncând prin evacuări toată rugina acumulată în lunga-i pauză. De la Miami, unde revenea de mână cu Halep și pierdea primul set, Paula a luat-o pe drumul recuperatului de puncte și chitanțe prin turneu, iar acum are la dosar o semifinală de turneu Masters 1000.

Nu e la nivelul la care Pegula își agață clopul în cui, pentru că americanca joacă în 2024 finale cum joacă nașa mare învârtite chiar și când DJ-ul pune una adevărată de la Alex Velea. Jessica a ținut camera ocupată tot turneul și la Toronto, săptămâna trecută, iar drumul ei spre finala de la Cincinnati nu a avut prea multe opriri, în ciuda setului pierdut. A presupus totuși ture duble infernale, cu două meciuri lungite cu ploaie în decurs de 8 ore, plus kilometri deja acumulați fără vreo pauză în tahograf la turneul câștigat în Canada.

Chit că Badosa a ținut linia de offside și în setul doi a revenit de la 0-2 la game-uri ca mai apoi să câștige cu 6-3, Jessica a stat lipită de asfalt ca o anvelopă de F1 bine încălzită și a rulat lin în momentele importante: în primul set, când a dominat cu primul serviciu, a făcut rapid 4-0 și a permis o singură minge de break anemică, dar și în decisiv, când a fost nevoită să adopte tactica Greenpeace de a se lega cu lanțuri de victorie și a salvat un total de cinci șanse pe care Badosa le-a avut de a-i lua serviciul.

Radu Hângănuț

Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.