Begu in business

---

Nici nu s-a sunat bine de recreație la Stuttgart, că pornește la drum turneul Masters de la Madrid. O schimbare radicală de teritoriu, de la aerul provincial și de tanc economic al șvabilor la exuberanța și eleganța de metropolă absolută a capitalei Spaniei. Evident, cronicarii meșteriți își unesc iar puterile, ca-n Captain Planet, și se întorc la datorie. 

Prilej ideal să dăm cu pace și respect pentru oamenii de la 2Performant, care ne încurajează să căutăm noi unghiuri de abordare a dumelor și metaforelor care lovesc adânc, ca să parafrazăm niște filosofi bucureșteni din anii ‘90. La înghesuială, dacă tot transmitem politețuri, nu-l uităm nici pe nea Ion Țiriac, fostă căpetenie a turneului de la Madrid până în 2021. L-a vândut atunci, probabil în schimbul unor echipamente revoluționare de vânătoare, dar nu suntem aici să judecăm plăcerile miliardarilor.

După mai bine de șase luni de pauză, situație pe care alde Chiricheș o cunoaște prea bine, că dânsul are două astfel de perioade de odihnă pe an, brava Irina și-a rodat pedalele în Antalya, la final de martie. În buza mării, cu baclava direct de la matcă la desert și lipsă de presiune, pentru că la turci te bați uneori cu jucătoare profesioniste, alteori cu bucătărese ori cameriste.

Pe zgura madrilenă, care pe lângă sudul Turciei e ce-i El Corte Inglés față de bazarul din Alanya, a noastră a dat peste una dintre cele circa 348 de cehoaice din circuit. Mai exact, peste tânăra Linda Fruhvirtova, sora mai mare a Brendei, și ea alergătoare cu ochii închiși prin WTA. A noastră a pierdut primul game la 0, de ne-am panicat și-am zis că tocmai ni se arată vreo minune nedescoperită a tenisului feminin. 

Alarmă falsă, slavă Domnului! Fruhvirtova nu-i vreo Andreeva, dar pe noi ne bucură cel mai tare că Irina Begu e tot Irina Begu pe care o știm de atâția ani și ani. O luptătoare, o „trabajadora”, cum se zice aici, pe Spania. O fată care are și acum, după atâtea ghinioane, poftă de muncă și inimă imensă. Așa cum a făcut dintotdeauna, indiferent de rivală, Irina noastră a lăsat deoparte timiditatea și și-a înfipt ghearele în micuța și nevinovata cehoaică.

Deși Linda a semnat primul break, jocul a curs lin în favoarea româncei. Din aproape în aproape, cu inteligență și trudă, Irina a dat ora exactă. A fixat-o pe Fruhvirtova în spatele terenului, a impus ritmul și a strâns punct cu punct, ca o albinuță. Ca să o bați pe Begu, îți trebuie ceva creativitate și suflet cu carul, cât să lași din el și acolo pe teren. Blazată ca și cum i-ar bate la ușă Doamna Retragere, adolescenta din Praga n-a avut nimic din astea. 

Singurele clipe în care cehoaica a chestionat status quo-ul au fost în finalul celui de-al doilea set. Irina a avut 4-1, apoi a servit pentru meci la 5-4, dar Linda a împins-o în tiebreak. Acolo, a noastră a inspirat ceva mai profund și Fruhvirtova s-a risipit de tot. Prelungiri câștigate la 0 de Irina, care rămâne în capitala Spaniei. La 33 de ani, revenită într-un turneu serios după aproape opt luni, Irina ne obligă să ne scoatem pălăriile. Si, señora!

---

Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?

---

Cronicile de la Madrid Masters îți sunt oferite de 2Performant.

---

Alex Eala – Lesia Tsurenko: 2-6, 6-4, 6-4

Sunt în primele tururi meciuri care te fac să te simți ca un scouter trimis și uitat de Real Madrid prin Fiji sau Samoa, în speranța că în 10-15 ani va descoperi un Messi ori un Ronaldo. Așa a fost joaca dintre Eala, adolescentă de 18 primăveri care vede lumina soarelui în Filipine, și Lesia, din Kiev, care ar putea să-i fie mamă, că știm cum e cu natalitatea necontrolată prin partea de est a Europei.

Două aspecte ne-au interesat la meciul ăsta. S-o studiem pe viitoarea adversară a Soranei, care are statut de doamnă și prestează direct în turul doi pe zgura madrilenă, și să ne dumirim de ce optimiștii văd în Alex Eala un soi de Coco Gauff. În primul set, de pildă, filipineza a semănat cu Gauff cam cât semăn și eu. A fost pe frecvența potrivită doar în primele trei, poate cinci, minute, după care a pierdut de tot semnalul.

Ce părea să fie un galop de sănătate pentru Tsurenko s-a dovedit până la urmă un fiasco. Lesia a fost chinuită de o durere la genunchi și de o tuse spartă care probabil că a pus-o în alertă pe Sorana Cîrstea. Între noi fie vorba, o posibilă viroză agățată de la Tsurenko chiar ar fi trebuit să fie cea mai mare teamă a româncei.

Chiar dacă Alex Eala a întors, după un meci cu 14 break-uri în 28 de game-uri, filipineza are în comun cu Coco Gauff doar meseria. Sigur, puștoaica din Quezon City vine cu potențial de creștere, dar momentan e la nivelul la care pierde în fața Soranei în două seturi, după care îi cere un autograf.

Wang Xiyu – Ana Bogdan: 6-7, 7-6, 6-2

Trei ore și jumătate, trei seturi, trei răsturnări de situație și un meci care aproape că cere două cronici. La 5-4, în al doilea set, Ana Bogdan și-a oferit o minge de meci, efect firesc al jocului dârz pe care îl etalase până atunci. Ageră precum o căprioară, încrezătoare și sigură pe tot ce face, Ana dominase tactic jocul în fața lui Wang Xiyu, una dintre chinezoaicele din WTA. Nimeni nu știe exact care, ca să fim cinstiți cu noi înșine.

Deși mai slab clasată decât chinezoaica în orientativul clasament WTA, a noastră fusese mai inteligentă, mai unsă cu toate alifiile, cum se zice în popor. În primul set, Ana a revenit de la 1-5 și apoi de la 2-4 în tiebreak, pentru ca în final să o răpună pe Wang, din Taixing, care are 23 de ani, dar se mișca de parcă ar fi fost un extraterestru în prag de pensie. Un „throwback” special pentru inepuizabilul game cu numărul cinci, care a contabilizat vreo 12 „deuces” și a durat mai mult decât aventura lui Jean Vlădoiu la Mondialul din America.

Cu mișcările ei greoaie, de uriaș care când calcă face groapă în zgură, chinezoaica a preluat conducerea și în setul doi. Temporar, pentru că Ana Bogdan a forțat când a fost nevoie, precum un șofer care are o herghelie neîmblânzită sub capotă, dar n-o expune la orice giratoriu de provincie. Prahoveanca s-a dus până în punctul în care era mai aproape să dea mâna cu adversara, la fileu, după o victorie scurtă, în două acte, decât să piardă duelul. 

Xiyu a găsit pe unde să scoată cămașa la mingea de meci a Anei, apoi a luat-o ușurel, pe bâjbâite, până i s-a arătat luminița de la capătul tunelului. Mai întâi, chinezoaica a forțat tiebreakul, cu care până la urmă s-a și pricopsit. În decisiv, asiatica a prins tot mai des terenul cu loviturile ei la limită, în timp ce defensiva Anei, până atunci fără cusur, a început să se clatine.

Ana, parcă cu gândurile blocate la mingea aceea de meci irosită, s-a redresat abia la 0-4 pentru chinezoaică. A recuperat un break, dar era prea târziu s-o mai scoată de pe rută pe Wang. Cu ochii bulbucați, asiatica o vedea deja în față pe Iga Swiatek, următoarea ei adversară. Drumul Anei la Madrid s-a sfârșit cu un game cedat pe propriul serviciu și cu multe regrete. Regrete care dispar repede, din fericire, pentru că tenisul merge înainte.