Cotiga Swiatek

Mi s-a mai întâmplat să ajung la ospăț după ce mesenii forjaseră cu malaxorul de pe umeri aperitivele, main course-ul și vitrina cu dulciuri. Firimituri, saleuri și paleuri, acești gemeni făinoși care dușmănesc glicemia, și poate un pește alb pe grill cu cine știe ce piure de broccoli, cam asta am prins în duminica dintre fazele în care au avut acces atât săracii cu abonament la cantină, cât și unii indivizi pe care ospătarii de la popotă deja îi recunosc și fără badge.

Ce a fost bun s-a dat, pieptul de rață a fost furat direct din cuptor, supele-cremă au fost linse și i s-a spus chapeau bas bucătarului, iar prin cămară am mai găsit o maioneză care mă amenința că se taie, niște ouă umplute ca la o nuntă de la Făurei, trei chiftele și o gogoașă. Orice asemănare a acestor bucate cu persoane sau fapte reale de la Australian Open este pur întâmplătoare.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE PORSCHE

Iga Swiatek – Elena Rybakina 4-6, 4-6

Mă prefac că n-o știu pe Rybakina, că e o surpriză, încerc să mă poziționez într-un unghi din care o pot urmări mai cu atenție pe Iga. Totuși, cum să uit c-o bătea Elena din Kazahstan pe Simona în semifinale la Wimbledon și că-și însușea apoi trofeul într-un meci de trei seturi cu Ons Jabeur? Nene, dar o zvântase pe Swiatek și în Emiratele Arabe Unite, pe 24 decembrie. În ajun de Moș Crăciun, cum ar veni. Carevasăzică, Rybakina îi avea deja schița, plus câteva PL 500 de rezervă. Și acum a profitat grosolan.

Primul set ar fi trecut drept un capriciu, un giumbușluc pentru europenii treziți înaintea primelor curse-convenție. Nu mai zâmbiți cu subînțeles, la mine în oraș, circulă și duminica, doar n-o să funcționeze ditamai combinatul numai în două schimburi. Lui Swiatek nu-i stă în obișnuință să piardă chiar primul game pe serviciu. Dar a comis-o. Apoi, de la 0-2, a revenit la 3-2, însă numărul 1 mondial a prestat parcă fără să-și asume multe riscuri. Nicio depășire la limita legii, n-a forțat galbenul la semafor, cum se procedează în lumea bună, cu flash-uri și claxoane prelungite, nu tu un zgomot inconfundabil de tobă spartă care disturbă întregul trafic.

A mers pe banda întâi, de ca și cum îi lipsea ITP-ul, iar din valabilitatea RCA-ului ieșise tiptil de câteva săptămâni. Poate că nu te trage nimeni pe dreapta, dar ajungi mâine la destinație. Cu căruța e aproape imposibil să pupi sferturi, mai ales dacă de dincolo turuie un motor cu șase pistoane. Există așa ceva, Meștere, sau e musai să-mi fac Autocritica?

În setul doi, poloneza a schimbat mijlocul de transport și a plecat ca din tun, dar la 3-0 s-a considerat cu un tur de pistă în față. Nu era. Și s-a făcut 3-3, cu Iga venind prea moale la câteva mingi abordabile și fără cine știe ce tips-uri din cărțile dedicate tehnicilor negocierii. A urmat un game la zero pentru 4-3, însă principala favorită se volatiliza cu fiecare schimb. Dincolo, Elena risca. Greșea, risca mai mult, de aici și numărul superior de winnere. Și, dacă arunc un ochi pe tablou, îmi vine să urlu: Rybakina – Ostapenko e fiorul sferturilor, adezivul emoțional al ultimelor zile de tenis la AO.

Stefanos Tsitsipas – Jannik Sinner 6-4, 6-4, 3-6, 4-6, 6-3

E un campion sau unul în devenire, având la activ doar o finală de Grand Slam, însă Fănuțu pare că nici la cariera de fashionist n-ar renunța prea curând. Astăzi a prestat într-un echipament de terasă de Costinești, acolo unde ești cumva forțat de mirosuri să comanzi hamsii și amoruri de-o vară. Abia ieșit din apă, cu cârlionții murați, l-ar fi prins bine și o pereche de șlapi. Abia absența acestora poate fi considerată o gafă vestimentară.

Dacă-i judecăm tenisul, Fane e cocoțat pe argumente. Și-a etalat rutina în primele două runde, poate că nici nu se aștepta ca Sinner să moștenească orgoliul de a reveni în cărți, mai ales că remontada vine din spaniolă, nu de la ceilalți frați întru latinitate. Jannik e, totuși, un nebun. Gambler și fără poker face: la 5-4, în setul al patrulea, după o primă minge trimisă după linie, nu și-a mai lăsat adversarul să atingă obiectul decât de complezență: doi ași, o dublă greșeală și două retururi de nevoie în aut. Se deschidea ușa setului cinci, acolo unde Tsitsipas a vrut să-i arate lumii întregi, și într-un context socio-economic plăpând, cât de bine e să ai serviciu.

“Calitatea face diferența.” Am întâlnit acest slogan zglobiu și naiv ca o fată mare atât la firmele de curățenie prin locuință, la restaurante, unele chiar cu pretenții, cât și la fabricile de tractoare cu cifre bune la export. Calitatea servei lui Ștef l-a dezechilibrat pe peninsular, virusându-l cu tot felul de gânduri: “Oare o să-l pot bate, mamma mia?”, “Special s-a îmbrăcat așa, doar să mă intimideze”, “Chiar nu-mi plac fazele astea, fratello!”.

Iar Tsitsi are culoar spre semifinale, căci mai departe se va duela cu cehul Jiri Lehecka, care a profitat de reveria lui Felix Auger-Aliassime. 4-6, 6-3, 7-6, 7-6. Junele ăsta i-a dat bilet de avion și lui Norrie.

Hubert Hurkacz – Sebastian Korda 6-3, 3-6, 2-6, 6-1, 6-7

Pe Hubert îl știu de acum câțiva ani, când își permitea impietatea de a-l bate pe Federer, o lipsă de rușine care nici acum nu pricep de ce a rămas nesancționată. Între timp, omul și-a făcut CV, îl salută lumea pe stradă, mai puțin fanii lui Roger, și nimeni nu știe de ce n-a reușit să-l elimine pe Korda cel mic din drumul spre bal. A sădit de două ori mai mulți ași decât Sebastian, a fost superior și la capitolul lovituri câștigătoare, însă americanul cu rădăcini cehești tocmai ce-l potolise în trei seturi pe Medvedev. Iar acest băiat al tatii are articulații de artist, știe că o pensulă poate fi folosită și pentru cosmetizarea unor crăpături din perete, dar de ce un asemenea sacrilegiu?

Decisivul, rezultat al unor seturi dezechilibrate, a fost un deliciu, în ciuda faptului că, la un asemenea afiș, te poți aștepta ca ditamai tortul cu frișcă să conțină și oase. Eventual, de scrumbie, ca să-mi nuanțez originile dunărene. Raliul de final, mingea din super-tie-break care a decis câștigătorul, a fost o probă de sânge rece din partea lui Hurkacz, care a trebuit să aibă replică de nivel înalt în treisprezece rânduri. Și n-a respirat în voie cu Sebastian, care l-a întors și pe față, și pe dos. La a paisprezecea lovitură n-a mai existat antidot și Korda senior, învingător în Australia, în 1998, are încă un motiv de mândrie. Apropo, mâine e ziua lui, câte motive de șpriț!

Yoshihito Nishioka – Karen Khachanov 0-6, 0-6, 6-7

Un rezultat care îmi oferă prilejul de a mă bucura de propriile jucării. În cazul de față, retorica, nu coborâm nivelul. Cum este să evidențiezi că în primul set, pierdut cu 6-0, niponul a opus rezistență, față de setul secund în care a fost măturat cu un 6-0 mai clar? Douăzeci de minute a durat a doua rundă, cu Yoshihito bifând numai două puncte. Unul, în primul game, celălalt, la spartul târgului. În rest, totul la zero. La fel aș fi reacționat eu abia trezit la acea oră, dar nu se pune. Sunt la fel de competitiv la tenis și în miezul zilei, și după-amiaza, cu șaptezeci și patru de antrenori și o sută de preparatori fizici și psihologi.

Nishioka s-a ridicat abia într-al treilea, când jucătorii care urmau pe John Cain Arena ieșiseră deja la streching. Le-a stricat programul, o oră și un sfert ținând mostra acestuia de curaj, cu tot cu tie-break și strângeri de mână. Se presupune că și-a făcut selfie doar cu al treilea set, de unde un neofit ar pricepe că bătălia de departajare s-a dat la unșpe metri.

Jelena Ostapenko – Coco Gauff 7-5, 6-3

O fi în regulă să mă avânt în oceanul unor remarci în care nutriția e și virgula dintre subiect și predicat, nu doar cele două părți principale de propoziție? Nănașa cam asimilează, nu se uită la ceas înainte de a se așeza la cină, iar asta ar putea să-i încurce afacerile pe termen mediu și lung. Categoric, se poate extrage și concluzia că e femeie puternică: are brațe vânjoase, iar la ea în casă cocoșul merge doar cu pozitivul după el, n-are voie să bage live niciodată. E drept că, dacă lucrurile ar sta altfel, Ostapenko ar zbiera după rebranding, după altă imagine.

Ce serviciu al doilea a etalat Jelena în fața lui Coco, era imposibil să n-o inhibe pe puștoaică! Iar mentalul colectiv din spațiul recent refuzat în Schengen o va reține pe veci drept fiara care îi fura lui Halep Roland Garros-ul în urmă cu șase ani. Și dacă nu plesnește mingea, crăpând-o în bucăți, tot ai impresia că bestia din Letonia vine cu GIF-ul pe teren. Unul dintre ele, întrucât circulă prea multe. Sau cu o hologramă care mereu își prinde adversara nepregătită.

Victoria Azarenka – Lin Zhu 4-6, 6-1, 6-4

Te uiți pe ecran și-ți spui că s-a întors Aza, că joacă așa cum trebuie ca să conteze iarăși. Deh, nu e degeaba în optimi. Acum zece ani se bucura a doua oară consecutiv de luciul vazei cu capac, ulterior prindea finala US Open în 2020. Și pare în continuare competitivă, o asimilez la preț de Serena în vremurile bune, văzând afluența de tinerețe care ia ostatică a doua săptămână de la Australian Open. Și e valabilă și în întrecerea masculilor.

În compania chinezoaicei Zhu, Victoria a intrat pe călcâie, scuturându-se abia în manșa a doua, cu un tonifiant 6-1. În ciuda diferenței de valoare dintre tenismene, setul 3 a fost o brambureală din care Azarenka a ieșit învingătoare datorită experienței. Șapte din zece gameuri au fost vândute cu lejeritate, defensiva fiind cheia către următoarea etapă. Ultimul joc n-a mai ieșit cu break, iar bielorusa “va încrucișa rachetele” cu Pegula. De când așteptam să scot din tolbă acest clișeu!