Din Taycan în paște

S-a ajuns într-un moment al vieților noastre în care unii ar face absolut orice ca să le fie livrată mai repede mașina pe care o visează. Cu criza asta a microcipurilor care afectează livrările în întreaga industrie auto, creativitatea este cheia care ne scoate din necunoscut. Și-o să vedeți probabil la știri treaba asta – o fată din Polonia s-a apucat de tenis, a urcat pe locul întâi mondial și a câștigat 23 de meciuri consecutive (and counting) la patru turnee consecutive în circuitul WTA doar ca să plece acasă cu un Porsche Taycan GTS Sport Turismo roșu după numai șapte zile de bătut mingea la Stuttgart. Frumos, inteligent. Iscusit. O să-i zicem de acum Metoda Iga.

E adevărat, pentru a realiza asta a fost nevoie și de câteva lucruri ceva mai complicate, cum ar fi să o bată în finală pe copleșitoarea Sabalenka cu un scor care o readuce pe Swiatek pe frecvențele ultrascurte după ce în semifinala cu Samsonova n-a prea găsit scurtături și a fost nevoită să-și caute drumul spre vârf prin inima pădurii. Dar s-au rezolvat toate până la urmă, iar Iga câștigă turneul de la Stuttgart la prima sa apariție pe tablou, măturând cu cozorocul șepcuței ubicue tot praful portocaliu aruncat prin Porsche Arena.

Cheia meciului a fost, așa cum era de așteptat într-o partidă între un urs și o suricată, în modul în care Iga reușea să slalomeze printre potârnoagele Arynei. Dar Iga nu-i degeaba numărul 1 mondial. Pe lângă turnee și scoruri vizibile, ea ascunde câteva secrete care o țin la suprafața apei ca pe ulei. De exemplu, Iga e prima-n lume la tenis, dar asta și pentru că-i prima-n lume la capitolele puncte câștigate pe primul serviciu al adversarei, pe al doilea serviciu al adversarei și la procentul de game-uri câștigate la retur. Altfel spus, dacă Iga ar putea să supună la vot eliminarea propriului serviciu din tenis și să aștepte pur și simplu după colț pe serviciile adverse, poloneza ar aduna probabil dublul turneelor pe care deja le colecționează ca pe etichete.

Dincolo, Sabalenka pare și este solidă, dar asta până când începe să i se fisureze smalțul la suprafață. Când se întâmplă asta, Arynei îi cresc instantaneu crevase adânci până-n nucleu, cratere pe care nu le mai poate repara în timpul meciului care-o prinde în offside. Așa a fost și azi: trecuseră abia 3 game-uri când începea să se cristializeze câștigătoarea meciului. Și nu pentru că Iga avea deja 3-0, ci pentru că Sabalenka prefera să țâțâie din dinți și să dea din mâini a lehamite la fiecare punct câștigat de adversară. Una e să pierzi la puncte, alta e să pierzi meciul doar pentru că-n mintea ta dincolo de fileu s-a împărțit norocul, talentul, momentul și mai știu eu ce alte rezultate palpabile ale investigației mentale a născut Aryna în loc să-și joace finala.

Aryna pierde, deci, a doua finală consecutivă la Stuttgart. Întâmplarea face ca drama să aibă loc tot în fața numărului 1 mondial, chit că bățul era băgat prin gard anul trecut de Ash Barty, pensionată între timp pe motiv de surmenare. Dincolo, Iga își continuă cocoșat și aplicat viața de meteorolog care ne anunță din duminică-n duminică care mai e temperatura pe vârf. Deocamdată e vreme de șepcuță pentru ea și temperatură de cojoace pentru toate celelalte.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE:

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.