B.D. la Monte Carlo și la mare

În mod natural, cronicarii voștri preferați și-au dorit să ajungă din nou la Monte Carlo. Unul dintre locurile de pe lumea asta în care nu am mai fost, dar ne-am mai dorit. Partea frumoasă cu acest turneu Masters e că le dă multor jucători ocazia de a juca în sfârșit acasă. Pentru că acasă e locul în care îți plătești taxele într-un mod mai convenabil decât în orice alt loc din lume. Acasă e spațiul mirific în care vezi autobuze doar la vecinul excentric care își cumpără orice are motor, de la ultimul model de Bugatti la camioane Kamaz.

Dar se vede că am ajuns la umbra oamenilor de la 2Performant. În sfârșit mai ieșim prin lume.

---

Cronicile de la Monte Carlo Masters îți sunt oferite de 2Performant.

Grigor Dimitrov – Valentin Vacherot: 7-5, 6-2

La Miami, Grigor a avut șansa la victorie, dar s-a întors acasă fără ea. Pentru el, „s-a întors acasă fără ea” e o exprimare complet străină, având în vedere că niciodată, niciun tovarăș de-ai lui nu s-a aflat în măsură să rostească aceste cuvinte, în această ordine, în oricare alt context disponibil. Semn că tenisul chiar nu e ca viața atunci când ești Dimitrov. 

Pe de altă parte, Monte Carlo e unul dintre locurile în care, pentru Grigor, terenul se termină direct în dormitorul principal al iahtului. El nici nu lovește foarte tare aici, pentru că oricând riști să trimiți o minge peste gard și apoi să ai de căutat meșteri de parbrize prin Monaco. 

Ciudățenia zilei e dată de faptul că Dimitrov a jucat astăzi cu Vacherot, care nu e polonez. Drapelul de pe grafică era – surpriză! – al Principatului Monaco. Pentru că da, prietenii mei ahtiați după tenis, există oameni care s-au născut în Monaco, au domiciliu stabil acolo și se află în postura de a munci. Adică încă o dovadă că sportul e pentru cei mai mulți șansa de a scăpa din brațele sărăciei și de a ajunge mai aproape de clasa de mijloc. Adică aia cu oameni care dețin o casă pe Riviera Franceză, dar își permit ȘI felul doi atunci când își vizitează bunicii din Cluj-Napoca și mănâncă la restaurant.

Dacă ar fi făcut ceva în meciul de astăzi, probabil m-aș fi chinuit să aflu care e povestea lui Vacherot. Dată fiind cetățenia omului, voi concluziona că provine dintr-o familie în care tatăl – în ciuda averii și a statului social înalt – a fost în tinerețe negaționist în privința metodelor de contracepție. Și așa a apărut micul Valentin, care la naștere a primit nota 10 din partea moașelor și un wild card la Masters-ul din oraș. Dar rămâneți alături de noi, pentru că acesta e site-ul care vă aduce toate informațiile de care aveți nevoie. 

Felix Auger-Aliassime – Luca Nardi: 6-2, 6-3

După ce la trei dintre ultimele patru turnee nu a trecut de turul doi și a fost trimis acasă de Rublev, Alcaraz și Zverev, probabil că Felix și-a spus că treaba cu clasamentul e inutilă. Ăsta e un ghinion care, de regulă, îți amintește de liceu și momentele în care copiai din caietul de fizică la lucrarea de control de la chimie. 

Aflat în zona gri a tenisului, în care clasamentul te mai ține în brațe, dar începe să se aprindă jăratecul sub fund din lipsă de cupe de apă răsturnate peste incendiu, Felix a venit la Monte Carlo nu cu scopuri imobiliare, ci cu intenția de a trece câteva tururi. Nu îi trebuie multe, că e doar turneu Masters, dar ciorba din Principat e plină de cărniță, așa că multe runde simple nu se găsesc. 

Nici asta nu se anunța a fi una în mod special, pentru că Nardi intra în meci cu aura omului care l-a trimis în câmpul de lavandă pe Novak Djokovic, cu doar câteva zile în urmă. Fără nicio minge de break în oricare dintre cele două seturi oricum jucate la modul sumar, Nardi a fost cocoșat rapid de Felix și pus în situația de a se plimba prin cadru, admirând cu ciudă modul în care adversarul lui adună lovituri câștigătoare în raport de aproape 4 la 1. Fără să facă meciul vieții, Felix a trecut de un prim prag în care nu a dat cu capul, lucru surprinzător și deosebit de prețios în vremuri de secetă.

Karen Khachanov – Cameron Norrie: 7-5, 7-6

Deși pare puțin probabil să întâlnești o astfel de situație, la Monaco se mai și muncește lunea. Sigur, asta poate avea legătură cu faptul că pe teren s-au întâlnit un rus și un britanic. Băieții ăștia au ajuns astăzi la al 7-lea meci direct jucat în ultimii trei ani de tenis, ceea ce e cam mult când te gândești că din 2021 și până acum lumea a trecut prin cel puțin două cumpene ce-au pus în pericol civilizația noastră: pandemia Covid-19 și retrogradarea lui Dinamo București. 

La Monaco, Karen e cap de serie, dar nu suficient de cap încât să primească liber în ziua de luni. Asta presupune cotizație la clasamentul ATP și un CV în care să existe și niște trofee, dintre cele care trag galantarul până în podea atunci când comparația se face cu flăcăii duri din grădiniță. Totuși, Khachanov a câștigat recent la Doha, iar 2023 a fost anul în care s-a bucurat de soarele și gălăgia de la Australian Open și French Open mai mult ca niciodată. 

Prin urmare, la Monaco îi vine natural să joace cu piciorul pe accelerație încă din prima zi și să dea peste Cam, cu care tot își împarte vestiarul de ceva timp. Echilibrat le-a fost și acest meci, început în primul cu un schimb amical de break-uri și încheiat pe aceleași coordonate geografice. 

Setul doi a fost chiar mai încrâncenat și într-un final a ajuns chiar la tiebreak. Doar că lui Karen nu îi dă nimeni știrile și nu îi spune că, în accepțiunea corifeilor de secol 20, e imoral și lipsit de estetică să bați zgura cu serviciul. Așa că rusul a trântit 7 ași, iar Norrie nu a avut nici măcar unul. 

Ugo Humbert – Federico Coria: 4-6, 6-1, 6-2

Ca să înțelegeți prin ce șoc am trecut eu, vă rog să vă uitați la poza pe care Humbert o are pe profilul de Flashscore și apoi să căutați rezumatul video al meciului pe care l-a jucat azi Humbert. Și reveniți aici să dezbatem.

Este că băiatul din video pare că l-a răpit pe băiatul din poza de pe Flashscore, l-a învățat să fumeze, i-a făcut rost de șase scutiri medicale pentru școală, iar acum încearcă să îl convingă să își investească alocația în crypto? Cert e că vreo zece minute nu am știut la cine mă uit, în timp ce Humbert nu părea nici el să știe prea bine ce i se întâmplă. Fără antemergător format din vreun alai de folcloriste care să-i cânte victoriile de pe la vreun turneu important, Coria a venit în Monaco să vadă cum e aerul, să admire mașinile la care va ajunge dacă își va da seama cum poți juca patru turnee challenger simultan și să plece împăcat cu gândul că a prins loc în primul autobuz care duce la avion. 

Humbert e totuși proaspăt încoronat în nisipurile din Dubai, a câștigat înainte la Marseille, iar finalul de 2023 îl prindea campion tot acasă, la Metz. Asta pe lâng faptul că băiatul de la umbra statuii lui Mbappe e câștigător la Halle, pe iarbă, deși abia are 25 de ani. Toate astea compun un palmares cu care nu mulți jucători se pot lăuda, cu atât mai puțin Coria. Care da, a câștigat primul set după o oră crâncenă de săpat în fundația lui Humbert, dar a capitulat rapid în următoarele două seturi, după încă o oră de joc și – țineți-vă bine, că asta e rară – doar două puncte câștigate pe serviciul doi. În trei seturi, măi oameni!