Vive la Franz

Euro 2020 a plecat la drum în 2021, de la Roma, printr-o ceremonie glossy și cu accente SF, cât să-i facă sâc pandemiei. A fost exact genul de eveniment cu care românii s-ar fi fălit circa două ore, dacă șandramaua s-ar fi ținut aici, la noi. După care s-ar fi fâstâcit pe motiv că show-ul a fost „pe banii lor” și nu-i drept să se trezească zilnic la 7 ca să plătească taxe pentru așa ceva. 

Slavă Domnului că, exceptând faptul că Bucureștiul a devenit temporar capitala Macedoniei de Nord, România n-are treabă cu acest European. Zilele astea, gingașii lui Rădoi sunt preocupați cu alegerea cremei solare adecvate și selecționarea vinului potrivit la o cină cu fructe de mare, în timp ce problema cu „pe banii noștri” s-a rezolvat de la sine, întrucât intens dezbătutele comentarii de la turneele finale s-au mutat de la TVR pe Pro.

După ce Andrea Bocelli i-a convins și pe nehotărâți că-i musai să viziteze Italia măcar o dată în viață, a început datul în bărci. În 11 orașe din 11 țări diferite – probabil pentru că UEFA și-a propus să-i învețe puțină geografie și pe elevii care, vorba reclamei, n-au în cap decât freze și mingi.

Euro s-a oprit din vâslit pentru câteva ore, când Christian Eriksen s-a prăbușit pe gazonul din Copenhaga. Din fericire, danezul e bine acum, dar UEFA n-a ratat ocazia să fie iar eroul negativ, după ce a forțat reluarea partidei ca să nu strice programul turneului. Pățania de pe Parken are și personaje pozitive: scutul uman făcut în jurul camaradului lor, ca să-l ferească de lentilele indiscrete ale camerelor, i-a înnobilat pe colegii lui Eriksen.

Grupa F: Franța – Germania 1-0

Joachim Low l-a rechemat pe Hummels la naționala Germaniei după mai bine de doi ani, dar bietul Mats nu merita nicidecum să devină personaj de roast pentru Mbappé și Benzema. Apărătorul neamț aproape că a surzit din cauza lui Kylian, pe care în câteva rânduri doar l-a auzit, ca pe motocicletă, fără să apuce să-i vadă și mutra. Momentul autogolului, când Mads a fost fermecat de pasa magică a lui Pogba, i-a făcut pe fanii Mannschaft să se întrebe dacă nu cumva Low e diabolic și l-a readus la lot doar ca să-i arate de ce a renunțat la el în 2019.

Dar în afara dilemei dacă „are we Hummels or are we dancer”, meciul de la Munchen a fost despre Franța și puterea ei pe de-a întregul. Cosmicul Mbappé și vizionarul Pogba au furat privirile, numai că echipa lui Deschamps e o forță și când trebuie să se apere, nu doar când e să ia peste picior așezarea defensivă a adversarei. Kanté, spre exemplu, apărea mereu lângă nemți, ca-n filmele de groază, ca să le confiște mingea fix când le era lor lumea mai dragă. Mai mult, N’Golo pare că l-a molipsit și pe colegul Rabiot.

Cu excepția primelor minute, de acomodare, confruntarea dintre ultimele două campioane mondiale a fost una atât intensă, încât domnul Low n-a prea găsit răgaz nici pentru tradiționalul scobit în nas. Germania a avut inițiativa și posesia, însă la butoane s-a aflat Franța, care a transmis în permanență că situația e sub control. Și a făcut-o într-un mod de-a dreptul dezarmant, lăsând senzația că nici măcar nu dă tot ce știe, ca un intelectual rasat rugat să scrie prefața unui roman polițist.

Cum se-ncingeau puțin germanii, garçonii lui Deschamps ciupeau doar un pic accelerația, cât să zgâlțâie adversarii și să-i trezească la realitate. Mbappé și Benzema au și marcat în urma a două contraatacuri inventate de Pogba, numai că VAR-ul și câțiva milimetri pur întâmplători au anulat reușitele.

Nemților le-au lipsit multe, de la un atacant serios și un tehnician inspirat până la ocazii concrete de gol. În plus a fost, cu siguranță, arlechinul Volland, care a intrat în minutul 88 și a făcut să dispară două acțiuni promițătoare ale compatrioților săi. „Foland” a dat de fiecare dată mingea afară, cu obrazul gros pe care-l aveau băieții ăia mari când ne luau mingea și o șutau, de-ai dracu’, direct pe școală.

Cronicile de la Euro 2020 îți sunt oferite de Epson

Grupa A: Italia – Turcia 3-0

Însuflețită de nemuritorii Chiellini și Bonucci, despre care hâtrii de peluză ar spune că au fost de față și-n 1847, când s-a compus „Fratelli d’Italia”, Squadra Azzurra a lăsat impresia că adversarii sunt bătuți măr încă de la intonarea imnurilor. După ce-au transpirat cântând, de-au smuls un love react și de la Cotabiță, italienii au dat efectiv năvală peste turci, cum ar titra autorii români de manuale istorice.

Amărâții lui Șenol Guneș au plecat capul și-au otrăvit sârguincios fântânile, de parcă ar fi luat meditații intensive de la Jose Mourinho în timpul șederii la Roma. De intenții ofensive nici vorbă; Donnarumma a avut atât de mult timp liber, încât ar mai fi putut negocia cu șeicul de la PSG încă un milion de euro la salariu. Totuși, primul gol al italienilor a căzut după mai bine de 50 de minute. Culmea, l-a dat un turc care-și ia leafa din Cizmă, Merih Demiral. Norocul băiatului că nu-i român, că altfel ar fi curs râuri de anchete jurnalistice pe tema „autogolului suspect”.

După 1-0, Italia asta n-a făcut ce face Italia de când o știm. Ce-i drept, ar fi fost și nefiresc, vorba lui nea Nelu Crăciunescu, să parcheze autobuzul, în condițiile în care turcii, la fel de prezenți în meci precum grafica Pro TV-ului cu minutul și scorul, au rămas cu fundul înțepenit în poartă. S-a făcut 3-0 până la final, cu reușitele oportuniștilor Immobile și Insigne, care au taxat ezitările turcilor cum taxează negustorii de brățări din Roma turiștii distrați.

Dar a scris Mircea pe larg despre meciul ăsta, dacă vă simțiți în formă beletristică.

Grupa A: Țara Galilor – Elveția 1-1

Capitala Azerbaijanului a debutat ca gazdă la Euro cu o dispută tipică de Cupa Asiei, din care cel mai bine a ieșit Turcia. Doar vreo opt mii de europeni sadea și-au petrecut după-amiaza pe stadionul cu tulburare de personalitate narcisică din Baku, într-o atmosferă care a anticipat reprezentația monotonă pusă la cale de Elveția și Țara Galilor. Cu stima de sine zdruncinată de tăvăleala primită de la italieni, probabil că turcii au prins curaj uitându-se la ce au în jur, vorba zicalei.

Elvețienii au dominat prima repriză, că nici n-au prea avut de ales în fața pasivității galeze, dar au mișcat tabela abia în startul celei de-a doua, prin Embolo. Însă adevărata dramă a galezilor n-a fost c-au primit gol, ci că l-au încasat cu capul, după un corner. Atât de tare i-a marcat momentul, încât au ținut să egaleze printr-un procedeu similar, cu un sfert de oră înainte de final. În timp ce starurile Gareth Bale și Aaron Ramsey au demonstrat că au știința să păcălească fotbalul și la națională, nu doar la echipele de club, vârful Kieffer Moore și portarul Danny Ward au salvat ziua pentru Țara Galilor.

Grupa B: Belgia – Rusia 3-0

Dacă i-aș fi zis că s-au luat la trântă Belgia și Rusia și-au câștigat „dracii roșii”, bunicu-meu ar fi răspuns, cu mâhnire, „ai naibii comuniști, bat și la fotbal”. Nu mai am cum să-i explic că de data asta e de bine, nicidecum de rău. Mai ales că „juocul”, cum ar insista nea Imi, a arătat o echipă a Rusiei dezorientată mai ceva decât Emil Grădinescu după „greșeala lui Bălan” de la Middlesbrough. Sigur, rușii au fost și ajutați să arate în halul ăsta de o Belgie îndesată cu vedete, cât să nu i se simtă lipsa lui De Bruyne.

Altfel, Romelu Lukaku a demonstrat iar că se ia în piept cu orice nu-i preluare. Și-a încordat el pectoralii și-n fața autoproclamatului zeu Zlatan Ibrahimovic, așa că doar nu era să se intimideze în fața unor semi-amatori ca Shunin sau Semyonov. „Dumnezeul din Milano” a înscris două goluri și a declarat deschisă cursa pentru titlul de golgheter al turneului. Peste toate, Romelu a punctat și pe plan uman. După ce a dat primul gol, i-a transmis lui Christian Eriksen cel mai frumos mesaj din câte există pe lumea asta: „Te iubesc!”.

Grupa B: Danemarca – Finlanda 0-1

Meciul de la Copenhaga s-a împărțit în două: înainte și după spaima momentului cu Christian Eriksen. Până în minutul 42, am asistat la o păruială clasic scandinavă, în care danezii i-au cam înghesuit pe finlandezi, dar fără să treacă la „third base”. „Echipe solide și dârze, dar noi, românii, suntem mai tehnici și mai creativi”, ar mormăi la TV alde Mihai Stoichiță, între două eșecuri dezonorante ale gladiatorilor lui Rădoi.

După ce democrații de la UEFA au obligat cele două federații să-și dorească ele reluarea meciului de bunăvoie, fotbalul nici că a mai contat. De la suporteri până la jucători, toată lumea de pe Parken era mai preocupată de starea de sănătate a lui Eriksen decât de bășică. Victorioși au ieșit finlandezii, prin reușita lui Joel Pohjanpalo, băiat capabil nu doar să scrie niște istorie pentru ai săi, dar și să provoace dureri de cap jucătorilor de Spânzurătoarea.

Un succes „cu bulan”, ca să fim corecți, în contextul în care danezii au ratat exasperant, aproape ca Bratu și Cernat în 2003, iar golul domnului Joel a fost singurul șut spre poartă trimis de finlandezi. Rămâne de văzut dacă din tot turneul.

Grupa C: Austria – Macedonia de Nord 3-1

Golul de Benny Hill al lui Pandev, din minutul 28, a fost singurul de la acest European care m-a ridicat de pe canapea și m-a făcut să strig, cu pumnul strâns, „Bine, bă!”. La fel ca mulți români, am empatizat ad-hoc cu macedonenii. Motive s-au găsit ușor: înfumurarea austriecilor, devotamentul macedonenilor și, nu în ultimul rând, pasiunea fanilor sosiți de la Skopje pe Arena Națională, chiar și la capătul unei zile ploioase în care fiecare patron de pub din București a încercat să-i jupuiască de bani.

Bine, nu-i de mirare că Macedonia de Nord a clacat până la urmă. Că așa se întâmplă, de câteva decenii încoace, cu tot ce prinde drag românul. Asta, plus faptul că austriecii dețin niște fotbaliști. Alaba și Sabitzer, de exemplu, băieți care trimit diagonale de zeci de metri cu aceeași precizie cu care jucătorii români centrează prin spatele porții.

Grupa C: Olanda – Ucraina 3-2

De Boer a pus la îndoială tot ce știam despre existența pe această planetă, anume că singurele lucruri certe sunt taxele, moartea și că Olanda joacă 4-3-3. Ei bine, revoluționarul Frank a inventat o Olandă cu trei fundași centrali, un afront adus fotbalului total cu care Cruyff și ai săi au ridicat „Portocala” acum jumătate de secol.

Altfel, duelul de la Amsterdam ar putea fi rezumat plastic de Mitică Dragomir: „Olanda a fost senzațională, dar și Ucraina e dată dracu’!”. Pe cât de spectaculoasă, pe atât de ciudată a fost desfășurarea partidei. „Zburătorii” lui De Boer au dat trei goluri în a doua repriză, cu toate că au insistat la fel de zgomotos și în prima. Ucraina n-a bătătorit iarba din terenul advers vreo 75 de minute, dar până la urmă a marcat de două ori. Mă rog, dacă se juca la Facultatea de Arte, ar fi fost chiar trei boabe, pentru că minunăția lui Yarmolenko ar fi valorat cât două.

Grupa D: Anglia – Croația 1-0

Unul dintre capetele de afiș ale primei etape din grupe, Anglia – Croația candidează lejer la premiul de cea mai slabă partidă a turneului. Pe principiul că la pomul lăudat nu te duci cu sacul, cele două naționale au exemplificat cum una-i CV-ul, alta-i ce știe omul să facă. Englezii au fost ca-n anunțurile imobiliare vândute la modul „apartament luxos, la cinci minute de Piața Unirii”, pentru ca la vizionare să constați că-i vorba despre o garsonieră într-un bloc de nefamiliști în Piața Unirii din Popești-Leordeni. Croații, în schimb, cu Modric care se uita îngrozit că efectiv n-are cu cine, n-au prestat nici să ia notă de trecere.

Până și unicul gol al disputei a fost beteag. L-a marcat Sterling, care a tras târziu și prost după ce s-a trezit singur cu Livakovic. De ajuns pentru o victorie, deoarece finaliștii Mondialului din 2018 au jucat un fotbal total: au avut și găuri în apărare, și spărturi în atac. De apreciat Jude Bellingham, care la ai săi 17 ani și 349 de zile a devenit cel mai tânăr băiet care bate mingea la Euro. Dar vestea proastă pentru susținătorii Angliei e că, la cum se prezintă lucrurile, it’s not coming home nici de data asta.

Grupa D: Scoția – Cehia 0-2

23 de ani au așteptat scoțienii să joace din nou la un turneu final și-a venit neomenosul de Patrik Schick să le strice carnavalul la ei acasă. Înainte să „împuște” golul turneului și să-i detașeze pe cronicari la seiful cu epitete și metafore, cehul îi lovise deja zdravăn pe scoțieni chiar când doare mai tare, la final de repriză.

Pe deasupra, multilateral dezvoltatul Schick a făcut și treaba aia rușinoasă, pe care Budescu al nostru o refuză chiar dacă îi promiți toată oala cu sarmale în foi de viță: faza defensivă. 

Pentru scoțieni, tot răul spre puțin bine, pentru că a doua reușită a lui Patrik Schick, aia care a scos din șomaj măsurătorii de distanțe, a trimis inamicul suprem, Anglia, pe locul secund în grupă. Cât despre telespectatorii români, n-au cum să nu fie satisfăcuți. Au văzut un meci intens și-un star în plină ascensiune, dar au avut parte și de fine ruperi de ritm ale comentatorilor. „Intrați pe site să vedeți cine este jucătorul cu clauză de 500 de milioane de euro pe care Gigi Becali îl readuce la FCSB”, a răsunat la un moment dat din TV, de-ar fi dat click până și Patrik Schick. Nu de alta, dar el face gălăgie la Euro și abia valorează 23 de bețe. 

Grupa E: Polonia – Slovacia 1-2

Polonia a dat impresia, în ultimii ani, că se mișcă sub valoarea lotului pe care îl are. Și a fost nevoie să aterizeze pe bancă un antrenor portughez pentru ca senzația să devină certitudine. Cu Paulo Sousa, Polonia n-a mai fost mediocră cum o știam, ci tristă; singura parte veselă a fost să-ți imaginezi cum lusitanul încearcă să comunice cu jucătorii săi în limba aia în care vocalele sunt atât de rare încât ai zice că se cumpără, ca la board games.

Slovacii au ridicat, ca-n filmele horror, o pădure de picioare în propria jumătate și s-au distrat uitându-se la polonezi cum se împiedică. Să înscrie părea ceva mai complicat, dar Szczesny a fost ospitalier și și-a băgat mingea în poartă la a doua vizită în careu a slovacilor. Polonezii au egalat prin Linetty în minutul 46, când slovacii încă erau în pauză, numai că Skriniar a avut ultimul cuvânt.

Poate că nu l-ar fi avut dacă arbitrul Ovidiu Hațegan nu i-ar fi dat al doilea galben polonezului Krychowiak, în minutul 62. O decizie acoperită de regulament, dar luată 100% în spiritul Ligii 1, unde ideea e să-i arzi cât poți pe ăia 22 de fraieri cu care împarți terenul.

Grupa E: Spania – Suedia 0-0

Științific vorbind, un leac pentru insomnie mai eficient decât număratul oilor e număratul paselor Spaniei. Avantajul e că adormi și dacă ești la verticală, cu o țigară-n gură, contraindicația e să nu te uiți la acel „na-ți-o ție, dă-mi-o mie” cu efect de melatonină când ești la volan.

Mai mult calmă cu Suedia, „Furia Roja” și-a cimentat reputația de prinț arătos, pe cal alb, care scoate domnișoara la masă și îi oferă flori, dar în dormitor cade buștean. 849 de pase au mângâiat spaniolii în meciul de la Sevilla, o statistică pe care băieții mei de la Obor, care vin la fotbal să dea „urechi”, nu goluri, sigur o aplaudă.

Nordicii au reușit doar 104 pase, însă au scăpat cu poarta intactă. E și meritul lor, că s-au așezat cu toții în spatele mingii și doar s-au uitat la iberici cum hârșâie obiectul muncii, dar și al lui Morata, care, întocmai ca la Obor, e certat cu golul și nici nu înțelege prea bine conceptul de offside.

Grupa F: Ungaria – Portugalia 0-3

Când a strigat „Agua”, ca orice uncheș cherchelit care se jură că nu mai pune vreodată gura pe alcool, și a dat la o parte sticlele de Coca-Cola, Cristiano Ronaldo m-a dus cu gândul la nutriționiștii ăia care apar la TV și în maximum 300 de secunde îți zic că tot ce mănânci e greșit, că bei cu cinci litri de apă mai puțin decât ar trebui și că, practic, o să dai colțul în curând. Aparent, faptul că nu mai bea cico și nici nu mai balotează KFC, ca acum câțiva ani, îl ajută pe portughez să bată recorduri și la 36 de ani, așa că bravo omului.

Cu Ungaria, nenea Cristiano a dat două goluri, a devenit cel mai bun marcator din istoria Euro și singurul care o bagă între ațe la cinci turnee finale continentale. Lusitanii au învins cu 3-0, dar scorul nu spune povestea ghinionului proverbial al maghiarilor, de la împărțirea teritoriilor încoace. 85 de minute au rezistat vecinii noștri, până când două devieri potrivnice au anulat toate strădaniile lor de a-și apăra Gulacsi-ul.

Cititorii susțin cronicile pe Patreon.

Cronicile de la Euro 2020 îți sunt oferite de Epson