Nervoși probabil pe faptul că poziționarea geopolitică nu le dă voie să facă parte din seria de articole Faza pe fotoliu, brazilienii au ținut cu tot dinadinsul să execute o lucrare artistică monumentală în Copa America, echivalentul ceva mai colorat al Campionatului European. Astfel ziua de fotbal a început dimineață devreme, pe când Ibrahimovici își întorcea fabuloasele nări pe partea cealaltă, cu o veste amețitoare: Brazilia a fost eliminată încă din faza grupelor în Copa America Centenario după o înfrângere la limită cu Peru, un rezultat mai surprinzător decât reacția co-conducerii PNL de după alegerile locale. Chit că peruvienii au marcat cu mâna după un henț cât cariera Vetei Biriș și chit că naționala Braziliei a fost formată din jucători de fotbal, nu din fotbaliști, băieții au reușit performanța de a se stropi din ghete până-n frezele de papagali care n-au reușit în viață cu picături de penibil pentru a doua oară din 2014 încoace, anterioara ocazie fiind, evident, măcelul pe cord deschis administrat fără milă de nemți la Mondialul jucat chiar în Brazilia.

Trecând peste acest intermezzo extracurricular, revenim la oaiele noastre și ne așezăm atenția într-o rână pe meciul dintre Belgia și Italia, care a încheiat ziua a patra la Euro. O partidă considerată derby-ul primei etape a meciurilor din grupă la europene: o națională belgiană plină de nume grele care adunate pe aceeași tablă de vestiar nu au apucat până acum să prindă zona meciurilor cu miros de medalii versus o selecționată italiană despre care nu știi niciodată dacă a venit la turneul final ca să moară frumos sau să trăiască urât.

La fel ca-n proverbele românești, derby-ul a demonstrat că la pomul lăudat nu trebuie să despici firul în patru. După 30 de minute în care singura încercare de șut a fost o torpilă a lui Nainggolan care n-a făcut decât să-i încălzească șalele reumatice lui Buffon, italienii au decis să iasă în față printr-o fază care a demonstrat că fundașii centrali ai Belgiei pot fi depășiți ușor dacă-i prinzi dormind, deși sunt plătiți la uzină de ditai Barcelona și Tottenham. Bonucci a inventat o pasă de 40 de metri peste toată echipa adversă, iar Giaccherini a preluat ca-n pozele cu Zidane și a marcat ușor, pe lângă un Courtois ieșit în întâmpinare mai degrabă la derută (video). Belgienii se vedeau conduși de italieni, deși dominaseră teritorial partida până atunci, dovedind indirect faptul că experiența italienilor e mai importantă când vine vorba de numărătoare decât entuziasmul cu dinți de lapte.

Belgienii au fost atât de derutați de deschiderea scorului, încât au trecut prin câteva momente în care GPS-ul reconfigura constant traseul, motiv pentru Graziano Pellè să-și permită o ratare cu poarta goală pentru care în curtea școlii ești scos din lot și trimis să te joci cu păpușile Barbie (video).

La pauză s-a intrat cu avantaj pentru italieni, belgienii sperând că în repriza a doua experiența adversarilor se va transforma pe măsură ce trece timpul în afecțiuni osteoarticulare în condițiile în care media de vârstă a azzurilor depășește 31 de ani. Speranțele echipei conduse din teren de Hazard și din afara terenului de hazard s-au lovit însă de propria neputință: atunci când fundașii italieni au fost depășiți de situație, mingea s-a lovit de picioarele sau de capetele atacanților belgieni ca de paletele mesei de flipper (video). Iar când nu s-a întâmplat nici una, nici alta, Fellaini a demonstrat cu vârf și îndesat că și-a vopsit căpița tocmai pentru a ieși în evidență cu ceva în momentele în care talentul îi suferă căderi bruște de calciu (video).

Observând faptul că belgienii nu sunt în stare să marcheze cu o minge care din păcate pentru ei n-avea toarte ca să poată fi controlată mai ușor, italienii s-au limitat să aștepte atacurile adverse, să râdă de ele și să construiască contraatacuri care ar fi schimbat scorul de câteva ori dacă în poarta belgienilor nu stătea Thibaut Courtois, un tip care a scos ieri tot ce n-au reușit colegii lui să bage. Courtois n-a rezistat însă până la final fără al doilea gol, italienii marcând în minutele de prelungire într-un moment în care belgienii și-au părăsit apărarea în praf, lăsând-o să moară de sete și de foame. Marcator a fost Pellè (video), un atacant care la 30 de ani a jucat 14 meciuri pentru națională, dovada supremă că în cazul Italiei cel mai bun atac rămâne apărarea.

De cealaltă parte, belgienii rămân eterne talente care nu reușesc să câștige meciuri importante din simplul motiv că au ghinionul de a se lovi de echipe care nu citesc știrile.

ITALIA-BELGIA 2-0 (1-0)
Au marcat: Giaccherini (32), Pelle (90+3)
Cine merita să câștige? Italia, pentru că Belgia a arătat că știe să domine un meci fără să-l facă pe portarul advers să se murdărească pe mănuși.
Ce am învățat din meciul ăsta? Că italienii pot să bată la două goluri diferență fără să domine meciul.

***

Spania-Cehia

Spania, echipă care a dus acasă și s-a însurat apoi cu trofeul ultimelor două ediții ale Europenelor, a început să vâslească în Franța într-un meci jucat contra Cehiei la o oră la care ibericii sunt obișnuiți mai degrabă să zacă precum știuleții-n magazie.

Partida spaniolilor a fost așteptată cu sufletul la gură de lumea fotbalului din două motive: unul legat de faptul că anteriorul turneu final la care a jucat Spania, Mondialul din Brazilia, a fost un fiasco de zile mari în urma căruia ibericii au plecat acasă stând la ocazie pentru că avionul de întoarcere se afla încă parcat relaxat la Madrid. Apoi, Spania este interesantă până și doar pentru că pare ireal cum jucători care formează coloanele vertebrale ale celor două mari echipe din campionat, Barcelona și Real Madrid, încep brusc să se ia în brațe după ce pe parcursul sezonului se află permanent la doi milimetri de a-și scoate unul altuia amigdalele cu ajutorul caninilor.

În meciul cu Cehia, echipă care a reușit performanța de a intra în teren cu mai mulți fundași decât Iordănescu, Spania a avut dificila misiune de a găsi cifrul cu care trebuia să deschidă lacătul cât stadionul pus în fața apărării de cehi. În același timp, însă, ibericii au fost nevoiți să se uite peste umăr la eventualele reacții necontrolate dezvoltate de contraatacurile adversarilor. Practic, am văzut un soi de reeditare a unui meci Barcelona-Atletico Madrid, cu mențiunea că dacă Sergio Ramos află de textul ăsta, nu știți al cui e site-ul și în ce limbă scrie aici.

Problema Spaniei a fost însă că nu a reușit deloc să miște în front, meciul părând în multe momente un soi de atac pozițional pe semicerc pe care regulamentul nu avea cum să-l transforme în joc pasiv. Cu excepția unor încercări mai degrabă leșinate ale lui Morata și lăsând deoparte zbaterile lui Iniesta, pe care spaniolii vor să-l convingă să nu se retragă folosindu-l intern în reclame care variază de la servicii bancare la mâncare de hamsteri, ibericii au jucat cu cheful cu care te întorci la muncă după o săptămână la mare.

Ba mai mult, oamenii lui Del Bosque s-au obligat să-l ajute pe De Gea cu o masă după ce portarul care pare că l-a scos în sfârșit la o vizită permanentă la Antipa pe Casillas a reușit să salveze de trei ori mingi grele pe care atacanții cehi le-au scos din portofoliu doar-doar or apărea și ei prin fotografiile din timpul meciului (video).

În sfârșit, după ce au bătut la castel în poartă degeaba timp de 87 de minute, ibericii au înscris chinuit și mizer. A fost o fază în care același Iniesta a făcut legătura cu careul mic, unde Piquet a intrat în emisie fix când s-a înscris cu o lovitură de cap second-hand (video), anunțând minutul și scorul pe stadionul din Toulouse. 1-0 pentru Spania, scor care a și închis meciul, deși cehii au avut o ultimă ocazie mare în prelungiri în care ar fi putut să polueze sangria cu bere nefiltrată.

SPANIA-CEHIA 1-0 (0-0)
A marcat: Pique (87)
Cine merita să câștige? Spania, totuși. Fie și doar pentru că cehii și-au înfipt tot meciul fundul între bare.
Ce am învățat din meciul ăsta? Că Spania a scăpat gaz pe la dop în ultimii ani și a început să se răsufle.

***

Suedia-Irlanda

Când au aflat că au picat în grupă cu Italia și Belgia, dar că joacă primul meci cu Irlanda, suedezii s-au considerat cu sacii-n Volvo și, în loc să arunce un ochi pe logica jocului irlandezilor, au mizat pe faptul că Zlatan Ibrahimovic va da de pământ cu d-alde Clark și O’Shea și că va marca cel puțin 68 de goluri din foarfecă de la mijlocul terenului, plus un călcâi direct din aut de poartă. Problema este că Dumnezeul și totodată Diavolul fotbalului suedez a intrat în meci cu elanul unui bolovan în mijlocul Bărăganului și a reușit să transforme fiecare minge care i-a poposit la picior în capăt de linie.

De cealaltă parte, Irlanda a intrat în meci de parcă se juca după regula “Cine dă gol câștigă”. Cu un joc în viteză, în care mijlocașii au jucat rol de halte spre capitală pentru toate mingile care le-au mîngâiat ghetele, irlandezii au dominat odios de clar prima repriză. Un ghinion crunt i-a oprit însă pe verzi să marcheze de câteva ori bune, portarul Isacsson și transversala așezându-se la propriu și la figurat de-a latul șuturilor trimise de irlandezi (video). Iar când n-au fost portarul și bara, Brady a șters praful de pe plasă cu un șut care s-a jucat de-a testul elanului cu poarta (video).

Suedezii au intrat la pauză mulțumindu-le zeilor norse că irlandezii au desenat silueta porții cu mingile, scandinavii fiind dominați ca-n vremurile Războiului Finlandez. Cum zeii sunt însă șefi doar prin legende, suedezii au reluat jocul infect din prima repriză și după reluare, iar adversarii lor n-au mai ratat ocazia de a-l transforma pe Zlatan în clown care înnoadă câini din baloane. S-a făcut 1-0 foarte repede, în minutul 48, când Hoolahan a pus un moț de frișcă pe o prăjitură de fază a irlandezilor și a înfipt un șut din drop care ar fi intrat în plasă chiar și dacă în loc de poartă suedezii ar fi apărat un cerc de baschet (video).

Paradoxal, în loc să le sufle-n pupa, golul a avut efect invers asupra irlandezilor, care au decis să-și tragă izmenele de vreme bună fix în momentul în care suedezii s-au prins că adversarii i-au păcălit să intre-n pub pentru a-i îmbăta și a-i adormi pe sub mese. Terenul s-a răsturnat brusc în partea opusă, însă nordicii au simțit pe propria piele de elan frustrarea adusă de șuturile necadrate. Emil Forsberg poate depune mărturie la Tribunal în sensul ăsta după ce suedezul a vrut să rupă plasa cu un șut din 8 metri, dar a sfârșit trimițând mingea să-i țină de urât navetei Voyager prin plasma interstelară.

În sfârșit, după ce a semnat condica doar pentru a șoma timp de 70 de minute, Zlatan a inventat o centrare șutată de pe partea stângă, iar fundașul central Ciaran Clark și-a pus capul la contribuție fix cât să-și vâre singur mingea-n ațe (video). A fost prima și ultima ieșire la lumină a cârtiței Zlatan, care s-a ascuns din nou în adâncurile propriei personalități până la meciul următor, pe care suedezii îl vor juca împotriva Italiei, una dintre țările care l-au adoptat pe suedez cu relele și cu nebunele lui.

SUEDIA-IRLANDA 1-1 (0-0)
Au marcat: Clark (71-autogol), respectiv Hoolahan (48)
Cine merita să câștige? Irlanda, pentru că după prima repriză putea fi 5-0 fără să se mire nimeni.
Ce am învățat din meciul ăsta? Că atunci când Ibrahimovic n-are chef, Suedia e o echipă mai mult decât modestă.

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.