Emma Ridicanu

Nu v-ați fi gândit că și românii pot juca și câștiga la ore de Champions League, nu-i așa? Când Manchester City și Madridul fugeau după o minge și pentru un loc în semifinalele competiției, Emma noastră trecea ca acceleratul în haltă de o fostă număr unu WTA. OK, Kerber a fost prima în lume acum vreo opt ani, când City abia se obișnuia cu arabii, iar Emma e româncă doar dacă dispar peste noapte Marea Britanie, Canada și China. Dar nu strică să ne mândrim și noi la înghesuială, cât e Emma pe val, că ce altceva să facem.

Altfel, Kerber e dovada supremă că, deși a câștigat din tenis cam cât ar primi Florinel Coman în vreo 15 ani de Qatar, încă mai trebuie să lucreze din greu la al doilea serviciu. Sigur, doar dacă mai are tragere de inimă pentru asta, nu-i obligatoriu. Până la urmă, Angelique a demonstrat tot ce avea de demonstrat pe dreptunghi, acum mai aleagă mingea doar pentru că sportul e recomandat la orice vârstă.
Meciul a început clasic, cu câte un break de fiecare parte, cât să ne pregătim moral pentru încă o reprezentație de trei seturi. Noroc cu Emma, draga de ea, care și-a fortificat serva și-a ascuțit forehand-ul la timp, mișcări cărora Kerber le-a răspuns, în general, prin greșeli neforțate.

După 6-2 în primul set, Emma a continuat să se etaleze cu piciorul înfipt în podea, ca și cum ar fi vrut să prindă măcar prelungirile de la Manchester. Cu același tonus ridicat, ca atunci când îți trântește bunica de la București 23 de sarmale în farfurie, Răducanu a câștigat toate game-urile pe serviciul adversarei. O veșnică pomenire pentru al doilea game al setului, unul care a contabilizat nouă „deuces” până când s-a isprăvit. Cât a durat nu știm, că până la închiderea lui s-au terminat bateriile de la cronometru.

Una peste alta, victorie fără bătăi de cap a aproape româncei, care parcă traversează cele mai liniștite momente din ultimii ani. Emma de azi e hotărâtă, agresivă, încrezătoare și, peste toate, lasă impresia că e într-adevăr fericită. La 21 de ani, după atâtea întorsături ale sorții, asta contează cel mai mult.

---

Cronicile de la Stuttgart îți sunt oferite de Porsche.

Coco Gauff – Sachia Vickery: 6-3, 4-6, 7-5

Insist, clasamentul WTA e orientativ precum limitele de viteză noaptea, prin oraș, când n-ai permis. 131 de poziții diferență sunt între Coco și Sachia, așa că ierarhia ne zicea că o să avem un soi de meci între Franța și San Marino la fotbal. Numai că, dacă le vedeai pe americance pentru prima dată, habar nu aveai care-i care.

Asta pentru că Sachia a găsit loviturile alea bune, care hăt-hăt, prin vremea junioratului, o prevesteau drept viitoare mare stea în circuit. Punem la calcul și că Gauff a prins o zi mediocră, în care a colecționat 49 de greșeli neforțate, așa că toate planetele s-au aliniat pentru încă un meci maraton la Stuttgart, cât să se sature șvabii de tenis pentru tot anul.

Coco a tras primul loz, cu un set pe care l-a început ideal și l-a terminat așijderea. Problemele au apărut pe la miezul manșei, dar Gauff n-a recepționat alarma. În al doilea set, odată ce a mirosit că-i rost de surpriză cu a mică, Vickery s-a cățărat ușurel în spinarea lui Coco. Cele două au schimbat break-uri cum schimbau bișnițarii mărci, în anii ‘90, iar până la final 15 dintre cele 31 de game-uri au fost câștigate „în deplasare”.

Încurcate strașnic de serviciu și de orice tactică, cele două au oferit spectacol prin naturalețea loviturilor, fără ca niciuna să preia frâiele meciului. S-a ajuns în decisiv, unde de la 2-0 pentru Coco s-a făcut 4-2 pentru Sachia, ca să înțelegeți cam ce haos au semănat fetele astea în penițele cronicarilor. Doamna cu origini în Guyana a fost la un pas de 5-2, doar că servitul ore întregi a obosit-o peste măsură și a cedat.

Nu de tot, pentru că Vickery a mai avut o tresărire la 5-4, când a băgat bățul în gard pe serviciul lui Gauff. Conform clișeului că jucătoarele bune o scot cumva la capăt în final, Coco a înhățat 12 din ultimele 14 puncte și așa i-a închis drumul admirabilei Vickery la Stuttgart. La cât de istovită și irascibilă arăta Sachia imediat după meci, nici nu i-a făcut vreun rău, că nu știu sincer cum ar fi rezistat încă unui meci în Germania.

Aryna Sabalenka – Paula Badosa: 7-6, 4-6, 3-3 (ab. Badosa)

Ne hlizim cu spor la cronicile astea, scrise în proporție de 99% de pe canapea, ba ne și văităm dacă nimerim turnee pe alt fus orar ori ne ajunge noaptea din urmă pe zgura de la Stuttgart, ca astăzi. Dar e greu să o mai luăm peste picior pe biata Paula Badosa, când îi vedem grimasele de durere, strânsul din dinți și apoi lacrimile de copil.

Spanioloaica a abandonat, chinuită de dureri la spate și coapsă, fix în momentul în care juca cel mai bun tenis din ultimii doi ani. Aryna Sabalenka, jucătoarea inabordabilă care pe-al doilea serviciu lovește ca pe primul, se afla clar în dezavantaj în fața Paulei, situație cu care se întâlnește rar și nu se împacă niciodată.

Chiar și-n primul set, pe care bielorusa l-a scos cumva la capăt, Badosa a comandat partitura. Iberica a luat primul break, a avut inițiativa și a desenat câteva proiectile pe care bielorusa nici nu le-a mirosit. Dominarea Paulei s-a concretizat cu două mingi de set, pe care cea mai bună amică a ei le-a salvat, pentru ca apoi să zburde în tiebreak. Un tiebreak care a rămas punctul maxim pentru Sabalenka în acest meci.

Pentru că un break avans tocmai se dovedise că nu ajunge, Badosa a pus două pe raft în setul următor. Sabalenka a recuperat unul, după care a venit accidentarea spanioloaicei. Paula s-a întors de la vestiare cu un bandaj și a închis manșa a doua, spre îngrijorarea localnicilor rămași în tribune și peste câteva ore începeau programul capitalist.

Badosa nu doar c-a scrâșnit din dinți, deși între puncte i se citea suferința până și din mișcări, dar în al treilea game din decisiv a făcut break-ul. Dacă n-ar fi fost într-un picior, cu siguranță că ar fi făcut instrucție cu Aryna, mai precipitată și mai imprecisă ca oricând. Bielorusa a făcut un meci modest, în care a combinat loviturile câștigătoare cu o cascadă de mingi afară sau în fileu, motiv pentru care și-a pedepsit una dintre rachete, deși mă îndoiesc că bucata aia de material compozit era vinovata.

Cert e că Sabalenka prinde partea a doua a săptămânii la Stuttgart, dar noaptea de miercuri n-a fost despre ea, ci despre Paula Badosa. Când durerile vor trece, spanioloaica poate să ia acest meci ca reper, ca bază pe care să-și construiască revenirea în top. La cum a arătat miercuri noapte, ar fi și păcat să nu o facă.

Ons Jabeur – Ekaterina Alexandrova: 2-6, 6-3, 7-6

Ons e fire capricioasă, care nu se poate desfășura în voie dacă nu merge totul șnur în jurul dânsei. Dacă n-ar fi jucat tenis și ar fi intrat cumva în universul nedorit al muncii de birou, și-ar fi semnat demisia o dată la două luni. Și bine ar fi făcut doamna rebelă din Sousse, că suntem aici ca să ne ascultăm instinctele și să ne descătușăm des.

Tunisianca a venit la Stuttgart după două luni în care singurele ei victorii au fost vizitele în diverse orașe ale planetei. A văzut Doha, a făcut băi de soare la Miami, s-a plimbat pe la Indian Wells, oricum mai bine decât destinații SH precum Dristor sau Pipera. Pe teren, însă, Ons nu mai câștigase un meci de la Abu Dhabi, tocmai la început de februarie.

Și nici Germania n-a părut să-i priască inițial, mai ales că Ekaterina Alexandrova a pornit meciul ca o furnicuță care se pregătește de iarnă. Rusoaica a servit cum visează orice antrenor, a controlat jocul încă din start și a bifat primul break în al treilea game. De acolo, i-a fost lejer să ia primul set, asta în timp ce Jabeur se consola cu ideea că a adăugat pe lista de călătorii Stuttgartul, cu alura lui provincială.

Dar ne-am obișnuit deja că un meci în WTA nu e ce pare, mai ales atunci când pare să fie ce pare. Al doilea act a fost în antiteză cu primul. Fata de la Chelyabinsk a șovăit la serviciu, și-a risipit subit precizia loviturilor, iar asta a ridicat exponențial moralul, până atunci zdruncinat, al nord-africancei.

S-a mers în decisiv, unde Alexandrova a rezistat presiunii venite de peste fileu și chiar s-a distanțat la 4-2. Din nou, n-a fost ce părea să fie. Ons a căutat și a descoperit resurse să revină. Joaca s-a prelungit mai bine de două ore. În tiebreak, rusoaica a fost pe teren fizic, deși ar fi fost mai câștigată să meargă la vestiare și să rezolve un senviș. Un singur punct a mai câștigat Alexandrova, parcă din complezență pentru o rivală care visa la victoria asta.

Marta Kostyuk – Laura Siegemund: 6-3, 6-7, 6-4

Au ajuns fetele la Stuttgart, într-un oraș în care duduie economia, și brusc se simt obligate să presteze măcar cu jumătate de normă. Mai bine de trei ore a durat joaca dintre Marta și Laura, adică aproape cât un part-time cinstit. Dacă pe ucraineancă nu o înțeleg, că are 21 de ani și nu-i musai să piardă atâtea ore la birou, nemțoaica e scuzabilă. Laura e chiar din Stuttgart, a traversat practic strada să ajungă la arenă, așa că e obișnuită cu acest stil de viață.

La 36 de ani, Siegemund nu întoarce privirile cu tenisul ei, adesea inestetic ca al lui Daniil Medvedev. Ba de cele mai multe ori și ineficient, spre deosebire de cel al rusului, care cum-necum strânge puncte și victorii. Dar Laura are încă motivație și dorință, calități care au dus-o la un pas de o victorie neașteptată la turneul pe care l-a și câștigat demult, în vremuri în care la noi tenisul era încă sport de nișă.

Meciul a început regulamentar pentru WTA, cu câte un break de căciulă, apoi Marta s-a desprins cu dezinvoltură.

Curajoasă nu doar la alegerea vestimentației, ci și în joc, ucraineanca a continuat să joace cu relaxarea aia care te duce departe în viață. Chiar și când se enervează, Marta pare relaxată, ceea ce ne dorim cu toții. După un prim game care a durat cât o discuție filosofică, Marta s-a dus iar în față. Însă Laura n-a lăsat-o să se îndepărteze, că doar era la ea acasă și o mai vedeau un unchi sau vreo mătușă. Două break-uri la rând pentru germancă, un 7-4 în tiebreak și, pentru noi, încă un decisiv la Stuttgart.

Pe același sistem, de nu știi câștigătoarea decât atunci când o vezi pe învinsă că urcă în autocar, și actul trei a fost schimbător. Marta a dominat, a avut 3-1 și 4-2, doar că localnica s-a adunat și a egalat. A fost însă ultima ei răzvrătire, pentru că ucraineanca a închis prăvălia la 6-4. Marta rămâne cu hotelul plătit și cu spa-ul gratis, în timp ce Laura pleacă acasă. Pe jos.