În tenis sunt zile și zile. Uneori îți iese tot, alteori nu se leagă nimic, cum i s-a întâmplat în seara asta lui Jaqueline. Nu-i bai, e doar un meci, ba chiar unul în care a noastră a prestat răcită cobză și cu nasu-n piuneze. Numai că, de aici din studioul cronicarilor meșteriți, senzația e că trec anii și Jaq nu ajunge acolo unde are potențial să ajungă.
Fâșneață, intensă și înfiptă, bucureșteanca prezintă material de top 10 și sferturi de Grand Slam. Unde mai pui că-i și personalitate de marketing, genul de tipă care arestează atenția la orice masă și impulsionează până și o afacere cu bujii. Doar că Jaq nu-i acolo, în crema cremelor din WTA, iar acel „încă” devine tot mai mult „dacă”.
După un game de debut în care Jaq părea să-și proclame superioritatea, micuța Ella Seidel s-a apucat să trăbăluiască precum nemții ăia disciplinați, cu care ni s-a împuiat capul toată adolescența. Că fac, că dreg, că muncesc 24 de ore, uneori chiar și noaptea, că nu își acceptă înfrângerea nici când se suie în autocar. Germanca a confiscat trei game-uri la rând, două dintre ele la 0. Ne imaginam că o asemenea întorsătură îi va pune sângele în mișcare lui Jaq. Din păcate, i l-a cam înghețat.
A jucat atât de bine Seidel, încât i-am luat la puricat biografia încă o dată. „Poate-mi scapă ceva, poate a jucat puștoaica vreun sfert de Grand Slam și nu mi-o aduc aminte.” Nimic, doar o fătucă de 19 ani, din Hamburg, care a strâns din tenis un pic peste 300.000 de euro, practic o sumă insuficientă până și pentru o garsonieră la periferie de Cluj. O prezență pe tabloul principal la Australian Open, în 2024, și câteva turnee de bucătărese câștigate, prin Germania și Bulgaria.
De altfel, ca să aibă onoarea de a încrucișa racheta cu Jaq, Seidel a aterizat la Cluj încă de la începutul săptămânii trecute. A trecut și două tururi de calificare, echivalentul a două teste de angajare pentru un post de intern. Informații dătătoare de speranță pentru o revenire a româncei, care lovește îmblănita la un alt nivel. Doar că, totodată, informații fără pic de valoare în contextul bătăliei din teren.
Seidel a fost șefa meciului și în al doilea act. A pornit cu break, a dominat metodic și a reacționat cu un calm enervant când a noastră a încercat să-i pună bețe în roate. Spre final, stoarsă de energie, Jaq a lăsat impresia că ar vrea să fugă mai repede la odihnă, să se dreagă cu un ceiuț cald și-un paracetamol. Nemțoaica s-a dus la 5-1 și a procurat primele mingi de meci pe serviciul româncei. Jaq a mai rezistat puțin, dar a cedat în game-ul următor și a încheiat meciul învinsă categoric, fără niciun break în ghiozdan. O oră și vreo 40 de minute a durat chinul, cu totul, deși senzația e că știam învingătoarea după nici jumătate de oră.
Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?
Cronicile de la Transylvania Open îți sunt oferite de Porsche.
Anhelina Kalinina – Suzan Lamens: 1-6, 6-4, 6-4
Tenis la Cluj, prima zi după retragerea Simonei. E același sport, doar că pentru noi, de acum încolo, va exista mereu un barometru. Înainte și după retragerea doamnei care ne-a făcut să bem cafea în miez de noapte și să ne gândim serios să ne trimitem odraslele la tenis, pentru că se poate. Nu insist, s-au ocupat magistral colegii Mircea și Radu să acopere momentul ăsta istoric.
Înapoi la realitate, așadar. În primul set al meciului cu Lamens, Anhelina a părut că a băut după Șumudică și nu-i priește magia Clujului. Era pe teren, îmbrăcată regulamentar pentru sport, dar probabil că lăsase la garderobă geaca labirint, noul obiect vestimentar care face furori printre vorbitorii de limbă portugheză. Totul a mers anapoda pentru Kalinina în start de meci, până și banda fileului a ținut cu adversara. Mai rămânea fatala, să o anunțe organizatorii că trebuie să-și plătească șederea în Transilvania.
Sigur, starea șumudiciană a ucrainencei nu-i diminuează meritele lui Suzan Lamens, care se zbate să pună iar Olanda pe harta tenisului. Noi știam că țăranii de jos le au cu fotbalul, cu Schengenul și se iau la trântă cu mafia marocană, dar Lamens, fătucă albă la piele precum o actriță într-o reclamă la vopsea, ne-a arătat că știu și cu forehandul. Un prim set aproape de perfecțiune al fetei din orășelul Alphen aan den Rijn, acest Jan Vennegoor of Hesselink al așezărilor urbane.
Problema e că la tenis feminin ai nevoie de două seturi ca să-ți trimiți oponenta la after. Suzan a continuat să joace mai bine decât credeam noi că poate, numai că s-a aclimatizat și Anhelina cu mediul înconjurător. Ucraineanca a pornit cu break în actul al doilea, pe care până la urmă l-a băgat în traistă.
Deznodământul a venit în decisiv, unde tot Kalinina a punctat prima pe serviciul adversarei. A urmat o luptă freestyle, precum o bătălie rap, în versuri, în care cei doi protagoniști știu totul despre adversar și îl lovesc unde-l ustură mai tare. Suzan a lăsat impresia că va întoarce setul, dar tot ce a reușit a fost să prelungească suspansul. Și să termine cumva meciul cu mai multe break-uri câștigate, parcă și cu un joc mai plăcut ochiului, vorba experților. De câștigat a câștigat însă Anhelina, care are privilegiul să mai rămână pe tărâm clujean. Cât, vom vedea, cert e că mai întâi trebuie să se lepede de acea geacă labirint.
Viktoriya Tomova – Olga Danilovic: 7-5, 7-5
Legătura la Cluj, de unde favoritele sunt excluse precum hondurienii din Los Angeles. Tocmai a picat și domnișoara Olga Danilovic, aceeași care luna trecută s-a etalat virtuos în Australia și a devenit feblețea lui Nole Djokovic. Capricioasă și lesne de scos de pe traiectorie, sârboaica a pierdut pe barba ei în fața unei bulgăroaice dintr-o bucată.
Victorița, din Sofia, e o jucătoare care a stat o viață în rândurile doi și trei ale circuitului, genul care prinde an de an revelionul ospătarilor din WTA. Dar rău nu i-a fost. A câștigat turnee despre care fetele din top 10 habar n-au că există, ba a fost și pe la Grand Slam-uri, unde a văzut ce se servește la cină și ce toalete se mai poartă pe covorul roșu. Pe deasupra, a adunat bani cât un inginer din Plovdiv în vreo zece vieți.
De acolo, de la nivelul ei, Tomova e genul de jucătoare care îți dă ora exactă. Îți arată dacă ești într-adevăr pregătită pentru partea mai glamuroasă din tenis; dacă ești îndreptățită să aspiri la ultimul weekend pe la marile turnee. Iar Olga, care visează momentul în care n-ai cum să urci în autobuz fără pix, că te sufocă fanii amatori de autografe, mai are de meșterit până la desert.
Sârboaica a avut de două ori 5-3 și de fiecare dată a pierdut setul fără ca măcar să îl ducă în tiebreak. Olga trebuie să mai lucreze la reziliență, să mai adauge niște dezvoltare personală, cât să conștientizeze că nu e gol până când nu împingi și mingea în poartă din doi metri.
Ce-i drept, pe Olguța au chinuit-o și durerile de spate în al doilea act. Dar cel mai mult a necăjit-o Tomova, agățată ca un scai de fiecare punct, fără să se clintească vreo clipă. Danilovic tot aștepta să miroasă de peste fileu o ezitare, o mică fluctuație a încrederii, doar că Victorița de la sud de Dunăre n-a dat semne de capitulare. A împuns cu consecvență, indiferent de scor, până a dereglat circuitele emoționale din sârboaică. Dublu 7-5 pentru Tomova, iar Olga are deja pe mail 56 de oferte reduse la cursuri de gestionare a emoțiilor.
Și-a dat seama că se pricepe (și) la tenis când și-a admonestat aspru un unchi care, la 30-0 pentru Simona Halep, a strigat că urmează 45-0. În copilărie, Ionuț își imagina c-o să fie fotbalist, apoi a visat că va deveni muzician, după care a absolvit Științe Politice și a înțeles că nici măcar politician nu o să ajungă în viața asta. Și-a dat seama, până la urmă, că e mai înțelept să scrie, tăios și apăsat, despre toate astea.
