Ceaiul de la ora Cincinnati

---

S-a jucat aproape de miezul nopții de marți spre miercuri la ei, vineri în toată regula pentru bugetari la noi. Ca să conștientizăm cât de înapoiați sunt americanii. Say it loud, say it proud! Căutam un punct de reper, i-am văzut senini pe părinții Biancăi și mi-am zis că fata lor este în regulă. Altfel nu s-ar fi încumetat să treacă granița la sud după ce descendenta clanului reușise la Toronto, adică acasă, doar să ridice o mână la apelul de dimineață. Ești bine dacă poți să te miști în voie, eventual să faci și puncte pe hard, după ce ai suferit o ruptură de ligamente la gleznă și ți-au fost necesare nouă luni de recuperare. Dacă nu pricepem schema, îl putem întreba pe regele Hagi. Și anul următor ne va reaminti că Ianis s-a accidentat în vara lui 2022.

Avanesyan, pe de altă parte, ieșea din catacombele calificărilor și accesa turul 1 ca lucky loser. Așadar, “bine”, cel mai cameleonic adverb din limba română, putea să rămână în albia sensului primar. Aptă din punct de vedere fizic încă din luna mai, Bia era favorită. Nu știu dacă i s-a și spus verde în față. Eliminată de Lesia Tsurenko acum o săptămână, după ce în primul set îi aromatiza ucrainencei un bagel, canadianca resimțea optimismul secetos dinaintea deșertificării. Mental încă pășea pe un teren minat, printre dărâmături, cu toate că de la revenire s-a împroprietărit cu câteva victorii. Printre acestea, una contra niponei Osaka pe o iarbă olandeză, dar și acel 2-0 cu Jaq Cristian de la Wimbledon.

Voleurile-drive, aplaudate cum se cuvine în main-eventul galelor, erau urmate de auturi indecente. Două două-trei lovituri puse cu mâna în buza tușei și se citea satisfacția pe chipul Biancăi. Apoi un retur nefericit cobora brusc parasolarele. Avantajul era de partea jucătoarei din Armenia care, după ce-și trecuse primul set în palmares, aștepta eroarea de după plasă. Venise și până atunci, iar pe radar norii încă nu se risipiseră. La 4-3 pentru Elina, în runda a doua, românca născută în Ontario a vândut șapte mingi de break. Comercializare en gros, Fiscul își cerea partea. Firesc și trist, s-a făcut 5-3.

Însă nu s-a încheiat imediat pe serviciul oponentei, care cu un joc înainte avusese și două mingi de meci. Andreescu alterna iarăși episoadele în care plutea pe fileu și bubuia defensiva lui Avanesyan cu retururile mecanice, fără viață, care plesneau surd autul. Nesfârșitul “livin’ on the edge” i-a procurat reverul senzațional cu care a egalat la 5, precum și mingea de 6-6 care ar fi adus-o mai aproape de tie-break, însă a lăsat-o și în pană de idei când se cerea mai multă inspirație decât obșteasca transpirație. Un serviciu la corp i-a smuls un forehand trist în afara dungilor. 7-5 și rămâne doar cu împlinirea că prestează iarăși disciplina care în 2019 îi aducea trofeul la Flushing Meadows.

---

Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?

---

Cronicile de la Cincinnati Open îți sunt oferite de 2Performant.

---

Karolina Pliskova – Viktoriya Tomova 7-6, 7-6

Ehei, unde-s vremurile de altădată, când o urmăreai cu umflături în gât pe Pliskova? Stătea cu chirie în proximitatea primului loc WTA, avea să și ajungă în centru, nu neapărat prin efracție, într-o epocă în care Serena încă era reper. Sistemul suporta și combinația tehnică plus agresivitate intitulată Simona. Arma noastră, chiar dacă uneori se încărca mai greu, țintea memorabil în turnee care parcă nici n-au existat. Așa trece timpul, cu o parșivenie care se imprimă pe suflet ca un tatuaj. Mai știi? Nu ne doream ca a noastră să pice cu Karolina. Măcar din serviciu, o ținea cât de cât la distanță pe constănțeancă, avea alonja care ne inhiba. Sau poate era altceva. Astăzi, însă, ne întrebăm cu menghina pe torace cum s-a întâmplat să nu mai conjugăm verbul Halep.

Pliskova de atunci încă mai are momente de strălucire, e ca produsul ăla cumpărat de pe piața second-hand de care sigur te vei bucura măcar câteva luni, poate un an. Îi ștergi de praf firma cu care ai crescut, logo-ul vintage care în accepțiunea de acum n-ar fi trebuit să suporte facelift. Cehoaicei i s-au dus anii de glorie. Îi mai pică una-alta, dar funcționează acceptabil și cu piese aduse cu vaporul pe continent. În această seară a strâns pumnul la cules de puncte pe propriul serviciu în duelul cu o bulgăroaică de pluton. Mai ales vara ne iese o asemenea sintagmă. Fie că zăbovim ca oile câteva ore la vamă, la revenirea de la Albena, fie că pe una dintre stațiunile de pe litoralul lor întâlnești condiții de o margaretă la o speluncă marketată ca de trei stele. Fie că așa avem noi chef, să fim trufași cu vecinii de sub noi care ne-au îndurat atâtea sute de ani geamparalele. Și alea împrumutate.

Karo e fostă câștigătoare a turneului de la Cincinnati. Dar nu e vreun atu. Dacă în locul bulgăroaicei ar fi fost distribuită o altă jucătoare, fostul număr 1 ar fi admirat deja “peisagiile” din vagonul de tren. Cu aproape 50 de erori neforțate, tenismena din Cehia aproape că o implora pe Viki de la Sofia să-și facă treaba și să acceseze faza următoare a competiției din Ohio. Se și crease calapodul perfect – primul set își deschidea o autostradă cu multe benzi spre conturile Viktoriyei. 5-3 cu un rever în lung de linie și era break la zero. Ai încercat vreodată să-ți înregistrezi vocea pe bandă, iar la primele zece ascultări să pariezi că nu ești tu și să detești un nou play? Karolina împărtășea același sentiment, nu-i venea să se uite în oglindă.

Totuși, când te cheamă Victoriya cu prea multe vocale, karma oferă satisfacții cu virgulă. Fata vecinilor noștri a rupt cu dublele pe propriul serviciu, s-a întâmplat un rebreak ca de nicăieri, apoi favorita a livrat game alb. În tie-break, de la 0-3, colecția de amintiri care, în ciuda CV-ului impresionant, n-a reușit să câștige niciun Grand Slam a întors la 7-3 și surpriza se reporta. Nici pentru a doua manșă nu era loc, cu toate că istoria venea cu aceleași pagini. 4-2 și 5-3 pentru Tomova, apoi 4 mingi de set irosite ca de o mână care, vorba poetului, toacă și banii de pâine la păcănele. 5-5, adică se întorcea iarăși Karo. Iarăși tie-break și am revăzut eleganța loviturilor largi la care crezi că ajungi, dar nu poți. Colțurile atent cioplite de contemporana în performanță a Simonei, plăcerea de a trimite cu forță pe tărâmul adversarului. 4-1, 6-3 și încă un aut stupid venit de după fileu. Adică același scor și în cele două reprize de departajare. Teză de doctorat pentru salahorii din numerologie, nu alta.

Frances Tiafoe – Alejandro Davidovich Fokina 6-3, 7-6

Regele șosetelor, nume de scenă pe care spaniolul îl solicită de mult pentru extravaganța de a veni la meciuri cu ciorapi de culori diferite, poate că nu e doar prizonierul unei superstiții de linie care, la noi, în mediul rural, ar fi ușor de tălmăcit. Când nu ești foarte sigur pe jocul tău, apelezi la strategii care nu intră în disonanță cu vreo măsură de represiune. Piciorul drept i s-a scăldat în alb, stângul a încălțat negrul. Ar trebui să renunț la viața socială ca să urmăresc Ciorapiada lui Davidovich Fokina pe Golgota trecerii din mașina de spălat pe culmea de rufe, apoi rulând până peste glezna atletului și viceversa.

Alejandro admitea acum un an și ceva, într-un interviu care se dorea a fi serios, că trăiește de mult cu acest fetiș și că nici măcar la Wimbledon nu ar dori să facă vreo excepție. Cu toate că acolo, conform cutumelor britanice, toți jucătorii trebuie să fie complet imaculați. Nebuniile inșilor de peste Canalul Mânecii. “Dacă într-o zi o să mă vedeți cu două șosete negre sau albe, să știți că nu sunt eu acela, ci fratele meu”, se producea ibericul în dialogul cu pricina, de unde pricepem că simțul umorului și-l poartă într-o singură nuanță. Intens colorată. E bun.

– Maică, ăsta sigur se ferește de blesteme sau îi e frică să nu fie deocheat.

– Obscurantism, soro! Dacă se temea să nu fie vrăjit, mai bine ar fi umblat cu lenjeria intimă întoarsă pe dos.

Cam asta s-ar putea bârfi pe la noi dacă turneele Masters s-ar urmări la țară mai abitir decât reality-show-urile cu și despre acuplare. Nu-mi pierd speranța, mai ales că textele de pe www.cronici.ro le fac o reclamă de vis.

La tenis, Fokina a plecat pe alb, cu 1-0 și 3-1. Apoi a călcat strâmb, Tiafoe mărind ritmul. Semifinalist acum doi ani la US Open, americanul știe că mai e puțin până la o nouă ediție a marelui turneu de la Flushing Meadows și că-i trebuie antrenament serios. Un Cincinnati dus până aproape de capăt, cu cel puțin un adversar din Top 20, e ca o Vatra Dornei pentru Oțelul lui Dorinel Munteanu. Or Francis, după ce i-a blocat poftele spaniolului în manșa întâi, lăsându-l la 3 game-uri, a simțit că nu-i trebuie calitate premium pentru victorie. A mers umăr la umăr cu tipul din Malaga până la 6-6, însă îi scăpaseră trei mingi de meci. Tie-break-ul îl putea pofti la recalificări. Alejandro a avut 6-5, adică minge pentru intrarea în decisiv, dar lăsase întreaga tarla nepăzită.

Francis i-a ars un forehand în diagonală, apoi cu o lovitură similară din săritură și-a făcut rost de punctul care îl aducea încă o dată în ipostaza de a închide jocul. L-a ajutat și Davidovich Fokina, iar perechea de șosete fără pereche a ajuns în coșul de rufe.

Elina Svitolina – Yafan Wang 5-7, 6-3, 6-2

De la încălzire, dacă n-o știi pe ucraineană, te aștepți la sporturi de contact cu nevasta lui Gael. A nu se înțelege vreo neghiobie, nu am dispoziția de a fugi mâncând pământul cu francezul pe urmele mele. Glumele proaste, dacă e să emitem așa ceva, le ținem pe propriul grup de WhatsApp, însă acolo se citează din Shakespeare și Cervantes. Apropo, se zvonește că unele edituri cu stare îl vor contacta pe Mircea pentru a-i face în cele din urmă acea ofertă. Miroase a negocieri ca la profesioniști, cu mai multe runde, cu drepturi de televizare etc. Trebuie să se publice discuțiile interne ale cronicarilor, stenograme, cum le zice presa, cu toate că uneori – ca să apelez la limba robotizată a rețelelor sociale – se încalcă și standardele comunității.

Revin la Svitolina. Mișcările ei dinaintea meciurilor au darul de a reprima emoțiile proprii. Un psiholog cu școala făcută la zi are ocazia de a se distra pe cinste numai urmărind numerele gratuite de împăunare, acest preambul nescris al fetelor care în anumite situații scoate subconștientul adversarei la joacă în spatele blocului. Iar ce se întâmplă în spatele blocului, rămâne acolo. E literă de lege, o spune răspicat și președintele asociației de proprietari. Elina, de exemplu, pare să gâtuie un nunceak pe lângă picioare și prin apropierea umerilor. Ai o strângere de inimă să-i întinzi mâna pentru obștescul salut; te și fixează cu privirea, e un ritual atent pregătit. Semiotica trupului îți poate câștiga câteva game-uri și fără să cânți la chitara căreia în arena de tenis îi spui rachetă.

Aici voiam să ajung. Doamna Monfils păstorește un tenis de Top 10. Nimeni nu mai ține minte că acum șapte ani era numărul 3 WTA, însă măcar jocul ne obligă să săpăm în anale. Cu Wang, o chinezoaică situată de la locul 60 încolo, tenismena originară din Kiev a eliberat din prima toate animalele de companie din repertoriu. 4-1 pe nerăsuflate și se dădea legătura pe celelalte terenuri ale bazei sportive din Lindner Family Tennis Center. Asiatica a egalat la 4, a mărit și mai mult strokul și a închis prima rundă cu 7-5. Yafan o învinsese o singură dată pe Svitolina înainte de pandemie. E ca și cum nu se întâmplase.

Rănită în orgoliu, ucraineanca a apelat și la arma japoneză pe care mi-am închipuit-o poate și din cauza tonei de filme din anii ’90 în care binele însăila o victorie, chiar dacă și el ieșea cu capul spart. Nu e vina autorului, happy ending-ul e ideologie hollywoodiană. Elina a ridicat iarăși nivelul, mingile parcă duceau tușa și mai departe de zona bătătorită de Wang, iar seturile 2 și 3 s-au terminat mai iute decât reclama runda inaugurală. Apoi partenera lui Gael ne-a arătat dantura. Te puteai apropria și să o îmbrățișezi, nu doar să-i întinzi o mână. Totul părea în siguranță.

---