Media din State a fost zguduită în ultimele zile de faptul că Statul New York a legalizat căsătoria între persoane de același sex. Normal, discuțiile au fost aprinse din toate punctele de vedere, pentru că decizia a fost privită ca una capitală și cu implicații fără precedent în istorie.

Plecând de la ultima idee m-am apucat să caut în jur să văd care au fost anterioarele pietre de hotar în ceea ce privește căsătoria. Și au fost multe, dragii mei. Unele poate mai importante decât faptul că doi oameni de același sex să căsătoresc. Am ajuns la concluzia că a spune că această decizie este cea mai importantă din istorie în ceea ce privește familia și căsătoria este o afirmație care poate rivaliza cu cele care atacă sau laudă valoarea unui jucător de fotbal de acum versus valoarea unui jucător de fotbal de acum 40 de ani. Comparația este absolut inutilă.

“Nu încerc să mă compar pe mine însumi cu Fangio. Nu poţi compara pe cineva precum Fangio cu timpul prezent. Fangio este la un nivel mult mai ridicat decât mă văd pe mine însumi. Nu există absolut nicio comparaţie. Am un respect deosebit pentru ce a obţinut el”. – Michael Schumacher

BISERICA INTRĂ PE TURNANTĂ

După câteva minute de analiză am dat de câteva informații extrem de interesante despre căsătorie. De exemplu, am aflat că, până în anul 110, mariajul era privit ca un element 100% privat, preoții susținând însă de atunci că este neapărată nevoie ca noul cuplu să-și unească viețile în fața lui Dumnezeu. Deci, dacă e să înjuri pe cineva pentru că preoții îți cer acum bani ca să te căsătorească, poți apela cu încredere la Ignatiu de Antiohia, un episcop originar din orașul care azi găzduiește români în vacanță la prețuri mici: Antalya.

În secolul al 12-lea, femeia era obligată de preoți să preia numele bărbatului, iar pentru a se căsători era neapărată nevoie de acordul tatălui său și de cel al preotului familiei. Deci biserica câștigase niște drepturi care cam depășeau logica până la momentul respectiv.

Biserica a avut însă și roluri pozitive în peisaj. Cum ar fi cel că a stopat mariajele aranjate încă de la nașterea copiilor, un lucru extrem de des întâlnit în Europa în Evul Mediu. Loto 6/49 e parfum.

Deși căsătoria ar trebui să fie un fapt simplu (uniunea a două persoane care sunt de acord cu asta), aceeași biserică a complicat lucrurile, inventând mariajul ilegal. Se întâmpla în Marea Britanie, acolo unde erai considerat în afara legii dacă nu te căsătoreai în fața unui preot anglican și într-o biserică anglicană. A fost nevoie de o lege dată prin 1837 pentru ca o căsătorie în fața reprezentanților statului să aibă aceeași putere cu cea din fața reprezentanților bisericii. Probabil tot atunci au fost inventate creditele date cuplului.

ACELAȘI SEX SE CĂSĂTOREA ȘI ÎN GRECIA ANTICĂ

Normal, dacă ai urmărit cât de puțin istoria, ai fi știut că mariajul între persoane de același sex nu e vreo invenție a epocii internetului. S-a întâmplat și în Grecia antică și unele zone din China. Și s-a întâmplat în același timp în care căsătoria în grup era absolut legală, deci probabil că cei care astăzi sar ca arși atunci când aud cuvintele “același sex” asociate cu termenul “căsătorie” au citit într-o viață anterioară Codex Theodosianus, o colecție de legi apărute în Imperiul Roman între 300 și 450 care interzicea expres acest lucru. Același Codex Theodosianus instaura religia ortodoxă ca rit legal în creștinism, deci ai noștri au luat cu adevărat de bun ce ziceau băieții acolo.

POVEȘTI DESPRE CĂSĂTORII ȘI AMERICANI

Revin în zona recentă și îi anunț pe americani că, până în 1724, căsătoria era legală doar dacă bărbatul și femeia erau albi. Iar negri au putut să se căsătorească din 1724 doar cu acordul expres al stăpânului lor. Doar între ei, deoarece căsătoriile interrasiale au fost legalizate abia cum 44 de ani în SUA. Da, am scris bine. Acum 44 de ani!

La sfârșitul secolului al 18-lea, soția era considerată proprietatea soțului, la fel ca vacile din curte, grajdul sau casa în care trăiau amândoi, lucru care mi se pare mult mai nasol astăzi decât faptul că doi bărbați sau două femei se consideră egali în căsătorie. Mai mult, doar acum 112 ani a fost abolită căsătoria poligamă, deci bărbatul putea să aibă mai multe “proprietăți feminine”. Sunt curios dacă cei cu mai multe soții aveau dreptul de a intra ca dealeri în business-ul real estate.

În 1900, soțiile americanilor au primit dreptul de a avea și ele proprietăți în nume propriu. Muuuult mai târziu, în 1965, soția a avut dreptul de a contracta un credit în nume propriu. Tot mult mai târziu, în 1981, soțului i s-a spus pas atunci când cerea, la divorț, toate bunurile dobândite de cuplu în perioada căsătoriei. Pentru că, până atunci, bărbatul era considerat proprietarul de drept al acestora.

Revin la final la o idee pe care deja am subliniat-o anterior: de abia în 1967 a devenit legală căsătoria unui alb cu o negresă sau a unui negru cu o albă. Așa cum acum ni se pare absolut normal acest lucru, probabil că celor care vor trăi peste 50-100 de ani li se va părea absolut normal ca bărbații să se căsătorească cu bărbații și femeile cu femeile. După nevoi, posibilități și plăceri.

“Almighty God created the races white, black, yellow, malay and red, and he placed them on separate continents. And but for the interference with his arrangement there would be no cause for such marriages. The fact that he separated the races shows that he did not intend for the races to mix.” – Leon Bazile, un judecător din statul american Virginia (1958)

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.