– Bună ziua. Sunt un locuitor al Sectorului 3 şi am observat că în faţa blocului meu se întâmplă lucruri ciudate.
Omul a făcut ochii mari, probabil. Îl sună nebunii.
– Să vă explic: acum 10 zile s-au terminat o serie de lucrări prin care administraţia a asfaltat o alee de 300 de metri şi i-a ataşat borduri noi. Totul este minunat, senzaţional, arată perfect.
– Mulţumim. Şi cu ce vă putem ajuta noi?
– Păi să vă zic: azi, când am ieşit din scară să plec spre muncă (ancoră subtilă prin care le spuneam că nu-s pensionar care sună că n-are ce altceva să facă), pe aleea superbă de care vă povesteam stătea un grup de vreo 20 de indivizi în salopete de muncă care rupeau cu un picamăr asfaltul proaspăt pus. Vreau să ştiu care e logica unei astfel de lucrări şi vreau să vorbesc cu cel care a dat autorizaţia noii lucrări.

Sunasem la biroul de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului din cadrul Sectorului 3. Am fost mai degrabă mirat decât deranjat de faptul că o o lucrare foarte ok realizată acum câteva zile poate fi violată cu bestialitate, vorba lu’ ProTV, de alţi muncitori. Sincer, nu mă deranjează deloc, pentru că probabil vor repara iar, dar mă şochează faptul că lucrurile nu sunt făcut cu cap.

După câteva căutări prin catastifele catifelate de acum digitale ale Primăriei, domnul din cealaltă parte a firului a găsit locul, a găsit numărul, a găsit blocul, a găsit aleea.

– Să vă spun cum e: noi eliberăm doar documentele administrative, cei care se ocupă de autorizaţii sunt cei de la investiţii. Eu văd că acolo a avut loc o lucrare de sistematizare, dar atât.

***

– Alo, bună ziua, încep eu, înainte de a-i turui doamnei de la biroul de Investiţii întreaga poveste. Îmi răspunde râzând că trebuie să sun la Autorizări, pentru că nu ei se ocupă de asta. Îi spun că am fost trimis la ea de la cineva de la Urbanism. Îmi răspune, simplu, “Da!”.

Deci “Da!”, da?

Sun iar la centrală şi cer cu Autorizările.
– De care? Autorizări de funcţionare?
– Păi de care aveţi? Spuneţi-mi-le pe toate şi vă spun eu cu cine vreau.
– Păi avem Autorizări de funcţionare şi Autorizări de sistematizare.
– De sistematizare, doamnă!, zic eu victorios, optimist şi plin de speranţă că am dat, în sfârşit, de cine trebuie.

După 10 secunde de music in my ears, aud o voce cunoscută. Era tipul cu care am avut primul dialog.

– Da, v-au trimis tot la mine, dar eu nu am cu ce să vă ajut. V-am mai spus că nu mă ocup de asta.
– Dar cineva a dat autorizaţia de spargere a asfaltului recent montat, nu?
– Da, cineva a dat, dar nu ştiu să vă zic cine.
– Fac o sesizare scrisă, atunci?
– Cred că ar fi o idee bună.

Pune Meşter din nou mâna pe receptor şi sună la Relaţii cu Publicul. Ultima redută. Îmi răspunde un domn prin vocea căruia înţelegeai din prima că nu te poate ajuta.

– Bună ziua, da! zice el plictisit şi moale.
– Bună ziua, să vă povestesc. Şi bag iar basmul din faţa blocului.
– Domnule, io nu am cu ce să vă ajut.
– Păi nu sunteţi relaţii cu publicul? Eu sunt publicul, dumneata eşti cu relaţiile.
– Da, aşa este.
– Păi?
– Păi haideţi să facem o sesizare, zice omul.
– Şi cum o fac, am vreun formular pe site?
– Nu, nu, o facem acum.
– ?!
– Spuneţi.
– Ce să spun?
– Sesizarea.
– Cum adică să spun sesizarea?
– Spuneţi ca să scriu.

Aici m-a umflat râsul. Urmează să-i dictez omului.

– Numele dumneavoastră?
– Mircea Meşter.
– Borcea?
– Nu, Meşter. M-E-Ş-T-E-R. Cum le ziceţi celor care vă văruiesc în casă.
– Bine. Domnul Borcea Meşter.
– Nu, nu, Mircea Meşter, zic eu, stăpânindu-mi lacrimile.

Şi-i dau mai departe: subsemnatul, domiciliat la adresa, am constatat că, în data de. După 10 zile, asfalt spart, picamăr, vreau explicaţii, semnez, data, la revedere.

– Mulţumesc, zic eu. Vă dau un e-mail pe care să-mi daţi răspunsul?
– Nu, nu, vă va suna cineva de la noi.
– Când? Puteţi să-mi spuneţi?
– Pâi luni pleacă sesizarea de la mine, probabil că săptămâna viitoare.
– Păi de ce pleacă abia luni? Azi e vineri şi e 10 jumate, deci timp aveţi.
– Da, dar trebuie să le aştept pe toate de azi şi să le trimit a doua zi.

I-am mulţumit omului. Mi-era şi milă de el, din moment ce m-a ajutat până şi la redactarea live a sesizării. Nu ştiu dacă a scris-o de mână, dar viteza a fost aceeaşi. La final, mi-a dat un număr de sesizare.

Vă ţin la curent. Asfaltul strâns cu atâta trudă fonică nu trebuie să dispară din avuţia sectorului.

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.