Alcarazia de noapte

Nimic despre… subiect. Fiți, nene, serioși că nu mă bag la separări. Divorț e un termen tocit. Nu le am cu cancanurile, cu excepția țolicilor umflate de pe gard și trântite voios pe nănașa Ostapenko care, acum câteva zile, i-a luat cu mâna colegei de dublu cifoza și scolioza.

Dacă n-ați văzut faza, i-a servit fulgerător în spate, de-i venea bietei paciente să solicite bilet de externare pe un norișor. Așadar, nu insistați, n-o să pic în capcană, nu-s absolvent al Facultății de Relații Complicate Adriana Bahmuțeanu, ca să satisfac nevoie de adrenalină. E și sezonul tescovinei, carevasăzică ceva tot se prelinge pe lângă canea. Pe aia medulosuprarenală s-o lăsăm în pace!

Eu tratez de tenis, chiar și freestyle, așa cum și-a propus Mircea la începuturi și, fi-r-ar, i-a ieșit cu vârf și pe săturate.

Eu voiam acum vreo cincisprezece ani să-mi deschid aprozar în cartier, dar nici acum nu fac diferența între țelină și morcovul albit de teama de a nu fi tăiat rondele. În maniera în care au ieșit unii din faza sferturilor de finală de la US Open. Dintre ei, Rublev aducea bine cu morcovelul căruia i se pregătea, conform Codului Rutier al Rețetelor Culinare, o oală mare, cu capac de inox. Nu se va plictisi acolo, Pliskova era deja la a doua fiertură, cu leuștean și pătrunjel aduse pe sub mână, din Belarus.

Peste toate, prinde vlagă o întrebare mai mult decât retorică: ce ne facem cu Carlitos, băiatul deja și-a depășit norma la hectar și înțeleg că, dacă ar ajunge numărul 1 mondial după acest Grand Slam, ar fi înmatriculat de Cartea Recordurilor. Copile, eu munceam în vacanțele de vară ale liceului ca să-mi pot petrece prietena fițoasă la mare. Mai mult de-un Costinești n-am reușit niciodată.

D-aia mi-a și trântit-o că nu e pregătită pentru o relație serioasă. Tu cum o să te suporți doar în Maldive?

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE PORSCHE

Jannik Sinner – Carlos Alcaraz 3-6, 7-6, 7-6, 5-7, 3-6

Virginia, mama lui Alcaraz ăsta mic, intrase la bănuieli de ceva vreme. Tipul ieșea mai greu din camera cu geam pe post de aerisire, dădea răspunsuri mai fără preluare, cum îi vin unele mingi fierbinți lângă fileu, și lăsa privirea în pământ când coana mare îl trăgea de limbă la modul serios:

– Hai, guapito, când o aduci acasă ca s-o cunoaștem și noi? Vreau s-o vedem și noi, trebuie să știm ce-i poate capul. Are studii, gătește?

Curiozități care ne-au enervat pe rând, generații întregi. Bine că Alcaraz junior și-a văzut de treabă, basculând-o pe senorita la domiciliu numai când babacii erau plecați pe la vreo nuntă. Sau în concediu.

De fapt, Rafa To Be, acest Nadal de soia pentru amatorii de tenis din Peninsula Iberică, se maturiza în toracele meciului de azi-noapte, cu Sinner. La 2-1 la seturi pentru italian, tabela și-a luat mutra ciufulită de 5-3 în contul aceluiași jucător. Și a dat și semnal de minge de meci. Dacă glasul își luase timbru încă de trei-patru ani, mai exista un shortlist de transformări în organismul încă în dezvoltare al junelui de 19 ani. Camioane de testosteron se aflau în vama dintre hipotalamus și glanda pituitară. Făcuseră plinul înainte de frontieră ca să nu mai piardă vremea: proprietarul sufla din greu, vocea i se mai subțiase, transpira abundent. Era nevoie de întăriri, mirosea numai a ambreiaj încins, cred că și garnitura de chiulasă cerea preschimbarea pașaportului.

Am dat-o bine pe aia cu glanda pituitară, nu-i așa? Păi, nu era păcat să nu știu, eu, unul dintre foarte puținii cetățeni ai României care n-au dat la Medicină?

Ești minoritar, îți respectăm drepturile, dar te supui majorității.

– Da, să trăiți!

TIR-urile au trecut de-a valma, au ajuns și pe jantă la boxe și a început să-i crească ditamai coaja copilului care, în câteva luni, nu va mai accepta nici diminutivul de Carlitos. Să și-l asume cine are nevoie de îmbrățișări, bărbatul din Murcia rămânea în poziție bipedă și lua patru game-uri la rând pentru un nemilos de solicitant 7-5. Iar Sinner, despre care o să glosez în paragrafele următoare, părea să nu-și plângă în pumni. 2-2 în decisiv, cu fiecare serviciu dus la bun sfârșit, apoi break, deși era un evident curent spaniol. Nu doar în tribune, ci și între linii.

Au urmat patru jocuri în care Alcaraz a dat la forehand ca braconierii care se duc la picnic în inima pădurii. Cu drujba. Iar aia, full de motorină, cică strâmbă din nas la sendvișuri și la mititei. Prin urmare, i se oferă bușteni proaspeți, în timp ce Poliția le soilește. Așa a dat copilul copiilor la terminarea nebuniei.

Și a mai dat, de l-au visat și consumatorii de sport care nu se uită niciodată la tenis și care, implicit, sforăiau cu tot perne azi-noapte. E aproape imposibil de povestit, căci mi-e jenă să scriu că a lovit “pe la spate”. Primind una tare de după fileu, viitorul campeon a inventat o dreaptă cu cot, pe după trunchi, ceva nemaivăzut.

Academicienii au fost treziți din somn ca să boteze acest procedeu care a înmărmurit asistența. Vorba lui Meșter, bă, pare că se pricepe tipul. Începe deja o nouă eră.

The point of the tournament brought to you by @carlosalcaraz 👇 pic.twitter.com/ylewLwrqxu

— US Open Tennis (@usopen) September 8, 2022

Face parte și Sinner din această nouă lume a sportului neprihănit din punct de vedere cromatic. Chiar dacă vlăjganul blond, cu cârlionți, nu aduce a Roberto, a Gianluigi.

Dacă-l întâlnești la Fontana di Trevi, chiar și acum după sfertul de finală de la New York, îl întrebi în germană unde e stația de autobuz. Sau în română, n-ai cum să-l consideri de-al locului, dar acest Jannik, într-o seară în care Napoli spulbera pe Liverpool, pune deja bazele unui catenaccio cum n-a avut niciodată tenisul. Și cu toată defensiva lui, i-a luat un tiebreak la zero sclipiciosului său oponent.

E de bine, n-am fi putut rămâne doar cu Casper Ruud după retragerea legendelor. Am fi închis și noi taraba și ne-am fi căutat cu toții de treabă pe la stat.

Karolina Pliskova – Aryna Sabalenka 1-6, 6-7

Întrebarea e de peste două decenii, doar o adaptez nițel: Și eu ce scriu, Mircea, dacă Pliskova nu joacă nimic?

Noroc de avioanele care au făcut-o lată pe întreaga durată a disputei. Au aterizat de vreo șaptesprezece ori și au decolat în alte douăzeci și patru de situații. Nu era cine știe ce zgomot, n-am auzit vreun pilot să i se plângă turnului de control.

Cui îi pasă că fetele mai dădeau ochii peste cap? De criza Blue Air nu auziseră? Momentul merita marcat și trebuie să le mulțumim tuturor muncitorilor de la LaGuardia, vorba lui nea Gigi.

Ah, Pliskova. N-a dorit nimic în primul set, a rămas la dietă tenisistică. N-a fost chiar bagel setul întâi, a ieșit unul cu semințe. Aș zice că de mac, Aryna dând semne de amorțeală în manșa secundă, dar Karolina, în ciuda faptului că trecuse pe la service între seturi, nu avea chef de condus.

– Alo, sunt la Fetești, băi. Da, pe Autostradă. Nu știu, dar fac o baie cum ajung.

Dacă și Tudor Chirilă al Cehiei bagă asemenea versuri într-o melodie estivală, știu pe cine poate să dea vina sportiva ajunsă la treizeci de ani.

Mai ușor cu băița, e recomandare cu iz de obligativitate!

Și de pe locul din dreapta, Pliskova a încercat să parcheze în decisiv. Dincolo, Sabalenka, în pofida celor șase duble, s-a bizuit pe serviciu și, la intrarea în tiebreak, nu i-a mai dat nicio șansă cehoaicei. Prima minge de meci s-a dus în aut, dar a doua, un forehand vârtos, a trecut pe lângă Karo, stropind-o ca dimineața, la ora 7, într-o stație de autobuz de lună ruginie. Mai ușor, băiatu’ meu, că nu m-au botezat ai tăi!

Andrey Rublev – Frances Tiafoe 6-7, 6-7, 4-6

O să zâmbiți, dar mie îmi place acest Rublev, cu toată caracterizarea defavorabilă din preambul. Iute, uscățiv, cu fizicul de stand-by la umbra găștii care are nevoie de refill de bere și semințe. Ți le aduce repede, e de efect, i se mai poate spune Domnul Vână. Are și privire de intelectual, sigur știe șah, măcar cât să nu fie mat înainte de spargerea clepsidrei, sau go. Doar că-i lipsește răbdarea, iar pe marginea contentului mai are de scos și de introdus. 

Dincolo, lăudat peste măsură de al meu coleg Ionuț, Frances nu are de ales. Ar putea spune că, brusc, s-a îndrăgostit de fotbalul american cu capișon de alpinist. Îi poți deraia traseul? Nu, dar ar fi păcat. Nu-l poți lăsa singur la bal pe Carlitos.

Profit de prilej ca să-i expediez un dislike regizorului transmisiunii, care mi-a oferit cadre de jos, ca din loja familiei sportivului invitat să joace pentru prima dată la oraș. De ca și cum ar fi fost pe stadionul de la Lacu Sărat, fără tribune, s-a insistat cu imagini de unde nu vezi recolta de blănoase din terenul advers. Dacă vrem să ne dăm mâna, domnule producător, o facem prin Masters-urile 1000, nu la Open-urile care ne lasă fără cafea și, uneori, fără relație de familie.

Mă întreb cum naiba i-am fi departajat pe băieți dacă n-ar fi existat tiebreak-ul, primul break căzând ca din senin în setul cu numărul 3.

– Vai, ce e asta?

S-au speriat ambii, ei se obișnuiseră să-și facă serviciul până la umplerea timpului, iar la loviturile de departajare să aibă întâietate Tiafoe. Ca un scenariu de casă, că tot l-am zărit în recreații pe Lin-Manuel Miranda, compozitor și textier de musicaluri mai premiate decât toți cei patru rămași în cursa pentru trofeu. Fredona melodia de la stația de amplificare până când i-a venit camera de luat vederi în freză. Pățăști și de bine.

Să nu-mi fie traduse prost vorbele! Li s-a întâmplat și altora să țină de serviciu ca funcționarii din sistemul bugetar românesc. În 2001, în aceeași fază a turneului american, Pete Sampras îl elimina pe Andre Agassi în patru seturi: 6-7, 7-6, 7-6, 7-6, fără ca vreunul să fi mușcat din break. Legende, nene.

Dar și legendele pot folosi cuțitul și furculița ca să taie batonașul de ciocolată, ca în Seinfeld.

Iga Swiatek – Jessica Pegula 6-3, 7-6

Poloneza n-a mai vrut emoții, ca în turul precedent, cu Niemeier, dar tenisul nu este despre ce dorești. Niciodată nu știi ce tunete și fulgere te urmăresc de după linia orizonului dotată cu ochiuri de plasă. De aceea, de la 1-0, i s-a întors la 2-3 fetei care probabil a dat deja comandă de încă un corp de mobilă. Unde să mai pui o vază? Sau cu ce o vor mai împroprietări organizatorii de la Flushing Meadows.

Iga mai înghițise break-uri nemestecate, începe să-și zincheze stomacul. Ar metaboliza și o baterie de automobil, atât de acid e sucul gastric al formei de energie de 21 de ani a cărei descriere începe mereu cu o șapcă. Și s-a dus la 6, intrând apoi în runda secundă, acolo unde s-a dat o bătălie care tot pe ea o ajută. Cât de mult progresezi dacă bați 6-0, 6-1?

Te mai pune la treabă o nemțoaică, așa cum a făcut Jule, răpusă în decisiv la zero, fără proteine, te împungi și cu Pegula. Primele patru game-uri au fost luate numai de sportiva aflată la retur, zece servicii fiind date pe nimica toată, ca pe OLX, în această manșă.

Iar în tiebreak, alte șapte minibreak-uri. Swiatek a speculat prima minge de meci și a ridicat pumnul. Asta am văzut eu, amatorul, însă adversarele îi zăresc și sabia. Și încă nu e luciul ăla care să-ți strâmbe dioptriile. Repet: în America abia acum ar fi ajuns la majorat.