Păcatul Bublik

---

Aveți câteva minute să vorbim despre Alexander Bublik? 

Fostul rus, actual kazah cu hârtii de Monte Carlo, își ia meseria în bășcălie mai ceva ca un meșter care anunță că vine miercuri, dar se arată la față abia joi, stă trei ore și fumează, dă rasol la muncă și apoi dispare fără să mai răspundă la telefon. 

Relația lui Bublik cu tenisul e una toxică, prieteni. Pe lunganul din Gatchina nu-l încântă câtuși de puțin sportul ăsta, lucru pe care l-a și recunoscut într-un interviu dat acum câțiva ani. Tovarășul Alexander dă cu racheta în sferică strict pentru lovele, ca să-și mărească portofoliul de case și să-i încapă toate neamurile rusnace în curte. Ceea ce n-ar fi de acuzat, dacă Bublik s-ar chinui măcar puțin să-și ascundă nepăsarea.

Ursitoarele i-au urzit kazahului talent în ale tenisului, fără să mai lase loc și pentru calități adiacente. Lipsit de orice etică a muncii, Bublik Arlechinu’ joacă tenis la maximum 30% din ce poate. E trântor, nu aleargă și renunță sprinten. Odată ce capul lui a hotărât că nu mai are șanse în vreun meci, kazahul răsfățat se dă în stambă. Servește din mână, se plimbă pe teren ca pe faleză și lovește tot mai leneș, ca și cum ar curăța parbrizul de zăpadă cu un făraș. Mai rămâne să joace cu o bere în mână și cu o țigară în colțul gurii. O deloc bună propagandă făcută sportului, ca să fiu delicat și să nu zic, pe șleau, că tovarășul își bate joc de spiritul tenisului.

Sigur, niciodată nu e chiar totul pierdut. Oamenii se mai schimbă, mai cu seamă dacă dau de oamenii potriviți. De pildă, dau în scris că Bublik ar fi alt Bublik după numai o lună cu maestrul Dorinel Munteanu. Un cantonament strașnic la Vatra Dornei, câteva discuții motivaționale cu atingeri corecte politic peste ceafă și deja am avea un Bublik mai disciplinat și cu mai mult respect pentru sport. 

Cu Ben Shelton, Bublik a demarat cu viteza a treia. A luat un break, a servit de sus și a dat oarece semne de echilibru. Mintea i s-a sucit în momentul în care americanul i-a făcut break. De acolo, puștiul din Florida l-a jucat pe degete pe eroul nostru negativ. Consistent și muncitor, Shelton l-a subordonat pe kazah în toate aspectele. Singurul moment în care Bublik a fost oarecum viu din punct de vedere sportiv s-a consumat când a câștigat al cincilea game din al doilea set, după vreo 15 minute și opt „deuces”. 

La final, rămânem cu impresia că Ben Shelton crește și se face mare. Americanul își diversifică tot mai mult jocul și e capabil să rezolve punctele iute, la fileu, dar și în urma unor raliuri. Cât despre Bublik, tot ce sperăm e să-și umple conturile alea cât mai repede și să se sature de atâția bani. Nu de alta, dar a promis că se retrage după ce strânge averi suficiente.

---

Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?

---

Cronicile de la Toronto ATP și Montreal WTA îți sunt oferite de 2Performant.

---

Naomi Osaka – Ons Jabeur: 6-3, 6-1

O fostă lideră a circuitului versus o jucătoare care s-a vânturat ani de zile în anticamera trofeelor de Grand Slam reprezintă un afiș tare pentru orice turneu. Nume sonore, care vând bilete și primesc share pe rețelele sociale. Mai cu seamă că Naomi și Ons s-au războit încă din primul tur, acolo unde se mai strecoară până și dudui fără pagină pe Wikipedia. 

Ce-i drept, niciuna dintre cele două nu se scaldă în cele mai bune ape în perioada asta. Există însă niște nuanțe. În timp ce Jabeur se tot prăvălește de ceva timp încoace și nimeni nu știe cum de mai prinde top 20 în WTA, Osaka înaintează agale din vale înspre vârf. De la un set la altul, japoneza se redescoperă și se revede pe ea însăși, cea care la un moment dat colecționa Grand Slam-uri și domina tenisul.

Conform cu contextul, a ieșit o înfruntare în care momentele de sclipire s-au combinat cu greșelile de gâgă, ca într-un meci de old-boys care pe vremuri stabileau ora exactă în sportul lor. Primul set a adunat un break, opt duble greșeli și vreo 40 de minute în care tunisianca a gâfâit ca un astmatic, la propriu, ca să țină bâza cu Osaka. Mai agresivă, mai ancorată în realitate și ceva mai exactă, japoneza s-a impus datorită break-ului timpuriu.

În runda a doua, Jabeur s-a sufocat de-a dreptul. Fără vână, fata din Sousse a părut un număr zece trândav, irosit prin ligile inferioare, care încă visează să rezolve un meci cu două-trei execuții iscusite. Pe final de meci, stoarsă de puteri și năucită mental, tunisianca a lăsat senzația că orice minge care se îndreaptă spre ea îi provoacă durere fizică. A luat tușele la rând și a aruncat prosopul după o oră și 12 minute. Fără să exceleze, Naomi Osaka a zis „mersi” și a primit cu brațele deschise ploconul întins de Ons. Japoneza mai bifează un pas înainte, mai umple un pic borcanul cu încredere și continuă urcușul.

Paula Badosa – Clara Tauson: 6-1, 6-4

Canada e o oază de progresism, dar nu și la tenis. Țara frunzei de arțar a bifat contraperformanța de a broda un turneu în care băieții și fetele sunt despărțiți de mai bine de 500 de kilometri. Ca pe timpurile străbunicii, când Maricica învăța matematică și geografie cu Ionica, nu cu Ionică. Ai lui ATP încrucișează rachetele la Montreal, în timp ce ale lui WTA bat mingea la Toronto. Fără tentații, fără ispite, ca-n anii ‘30.

Printre zecile de cucoane aterizate pe tărâm canadian, multe dintre ele faimoase doar în cercul select al rudelor apropiate, se remarcă Paula Badosa. Catalana înzestrată cu un car de har a aterizat la Toronto după ce a înhățat în vecini, la Washington, primul ei titlu WTA în doi ani și jumătate. Pare că Paula se bălăcește, în sfârșit, în apele ei cele mai bune. Corpul o ascultă, mintea așijderea, de aici și forma demnă de o fostă număr doi în lume.

Clara Tauson, fostă mare speranță ajunsă astăzi să fie doar la număr pe tablourile marilor turnee, a avut profil de victimă perfectă. Ce-i drept, puștoaica daneză a ajuns în turul 4 la Roland Garros, la începutul verii, dar de atunci se împotmolește cu perseverență prin calificări la turnee de mâna a treia. Nu întâmplător n-a avut puterea să-i smulgă Paulei nici măcar o grimasă de îndoială. Semnele erau acolo.

În primul set, Badosa a cedat un singur game, după o prestație care a făcut-o pe biata Tauson să-și chestioneze viitorul profesional. „Oare am ales bine cu tenisul? Am 21 de ani, fată, poate nu-i târziu să fac o facultate”. Într-adevăr, Clara are doar 21 de ani, problema e că expune o moacă de lehamite ca și cum ar fi jucat tenis 24/24 în ultimii 30 de ani. Am văzut la vot oameni mai fericiți decât nordica.

Cu așa atitudine, Clara n-a făcut mulți purici nici în al doilea set. Ce-i drept, a rezistat ceva mai bine, ba a comis și un break la 3-4, după un game în care a închis ochii și a plesnit mingea ca și cum ar fi dat cu pliciul în muscă. Norocul ei că bastârcile i-au intrat. Ghinionul ei că Paula știe tenis. Spanioloaica s-a încordat doar oleacă, și-a luat break-ul înapoi peste trei minute și apoi a închis meciul. Marșul Paulei continuă. Și o Badosa cu așa zvâc e greu de răpus până și de sperietoarele din WTA, știm noi care.