Gimnastică la Brno

„În regulă, simpatic momentul, dar finala când începe?”. Cu siguranță că asta a murmurat orice pacient abia ieșit dintr-o comă de două săptămâni, când le-a văzut pe domnișoarele Anastasia Pavlyuchenkova și Barbora Krejcikova că pătrund pe Philippe-Chatrier ca să stabilească cine ia cupa mult râvnită și cine se alege cu farfuria de plăcinte.

Cu tot respectul pentru cele două sportive cu nume încâlcite, care-i forțează până și pe jurnaliștii onești să folosească procedeul copy-paste, afișul finalei de la Roland-Garros a fost ca și cum ai da de mititei în meniul unui restaurant cu stele Michelin. Dacă ar comenta tenis, maestrul Cornel Dinu le-ar numi pe Anastasia și Barbora „oneste și muncitoare”, nu înainte să livreze un monolog despre istoria glorioasă a Parisului, de la triburile celtice până la epidemia de ciumă bubonică și ocupația nazistă. După care ar concluziona că tenisul nu-i corporație ca să ai nevoie de „muncitori”.

Cronicile de la Roland-Garros îți sunt oferite de:

Barbora Krejcikova – Anastasia Pavlyuchenkova: 6-1, 2-6, 6-4

Dar, până la urmă, cehoaica și rusoaica n-au vină c-au cărat nestingherite pianul până-n ultimul act. Jucătoarele cu PR de pianiste au falsat pe rând, lăsând ultima reprezentație pe mâinile celor două slave, ambele cu sângele mai rece decât al unei oltence prăpădite deja de două săptămâni.

Primele două game-uri au pornit cu Pavlyuchenkova și Krejcikova parcă istovite după ce cu o noapte înainte au luat lumină de la Nole și Rafa, în timp ce probabil trăgeau cu ochiul și la meciul de deschidere de la Euro 2020. Două break-uri și impresia generală că ambele sportive suferă la serviciu și retur mai ceva decât magazinele online în pandemie.

Apoi a urmat un joc în care Nastia și Barbora au declarat război constanței. Mai întâi, năucit pesemne de RO Alert-ul care a schilodit urechi și-n Franța, s-a trezit brusc robotul din Krejcikova. Și misiunea lui a fost să-i arate rusoaicei că acel cozoroc galben, pentru care Maurice Munteanu ar provoca un scandal monstru, nu e nici pe departe singura ei problemă. Încruntată până și când potrivea backhand-ul pe liniile din terenul adversarei, automatul de Brno a defilat în primul set. A încheiat socoteala în jumătate de oră, profitând la maximum de greșelile neforțate ale Nastiei, care a lăsat senzația că vede terenul ceva mai lat și, pe deasupra, face și abstracție de fileu.

Dar nimic nu e veșnic în tenis. Cu excepția lui Nole, Rafa și Roger. În startul setului al doilea, rusoaica și-a zis că n-a prins degeaba ultima sâmbătă dintr-un turneu de Grand Slam, după 52 de tentative nereușite. A lovit agresiv și fără frică, reușind două succese colosale: a luat setul fără mari bătăi de cap, 6-2, și, treabă mult mai grea, a smuls o reacție nervoasă de la Krejcikova. Aceasta și-a dezvăluit în premieră latura umană, la scorul de 5-1 pentru rusoaică, chestie care l-a surprins până și pe antrenorul ei.

Doar piciorul stâng i-a creat ceva emoții Pavlyuchenkovăi, pusă în postura ușor primitivă să-și întindă oasele pe o saltea așezată în văzul tuturor, ca să primească îngrijiri medicale. Dar protocolul e protocol, n-ai ce-i face.

Setul decisiv a fost pe bază de cui îi tremură mâna mai puțin, iar cehoaica nu avea cum să nu se impună la jocul ăsta, cu ale ei circuite reglate perfect de experții în robotică. Rusoaica a ținut aproape cu serviciul și cu câteva lovituri spectaculoase, dar n-a avut cum să stopeze ascensiunea formidabilă a Barborei Krejcikova.

Sigur, ne-am crucit cu toții când am remarcat că nici măcar victoria n-a scos-o pe Barbora din ale ei. După ultima minge – căreia morocănosul de Nouni și jemanfișismul său tradițional n-au catadicsit să-i caute urma, deși Pavs nu aruncase mingea în aut, cum a urlat arbitrul de linie – Barbora s-a bucurat literalmente mai puțin decât mă bucur eu când prind verde la semaforul din Piața Victoriei sau când găsesc meniu inner la Mega Image. „OK, am câștigat, dar să nu uităm c-am de pus o mașină de spălat și trebuie să curăț nisipul pisicilor în seara asta”, a părut să-și spună fata din Brno.

Reacțiile rezervate ale Barborei pot să fie suprinzătoare pentru mulți dintre cei care nu urmăresc probele de dublu, unde Barbs e triplă campioană de Slam. Dacă le urmărești, însă, știi că fata are mâine altă finală de jucat, la feminin. Deci probabil că doar economisea jouli pentru proba la care se pricepe cel mai bine. Dacă-n locul ei ar fi fost, de exemplu, temperamentala Sakkari, grecoaica ar fi fost în stare să-și taie cocul de fericire, ca Mauro Camoranesi după finala Mondialului din 2006.

Dar chiar și așa, cu carisma Anunțului Telefonic, n-ai cum să nu te înclini un pic când vezi că cehoaica a crescut în ultimul an cât alții în zece, ca Greuceanu. Doar că, spre deosebire de primul supererou care a mâncat mămăligă, Barbora a făcut-o în an de pandemie. In your face, Greuceanu. Sau „Eh, OK, foarte bine”, cum ar comenta plină de pasiune Barbora.

Herbert/Mahut – Bublik/Golubev: 4-6, 7-6, 6-4

Prezență exotică în finala de la Roland-Garros, cum ar spune orice comentator care habar n-are să arate pe hartă Kazakhstanul, Bublik și Golubev au fost la un pas de victorie, dar s-au rușinat să le ia trofeul de sub nas francezilor. Cuplul kazah, în care Bublik are înfățișarea unui săritor cu prăjina și Golubev trece lejer drept fiul nelegitim al lui Daniel Negreanu, a servit pentru meci în al doilea set, însă francezii au forțat un tie-break pe care apoi l-au câștigat sec, la unu.

Decisivul a fost dominat tactic de francezi, băieți experimentați și hârșiți în nenumărate finale. Un break în al șaptelea game a fost suficient pentru ca Herbert și Mahut – ultimul a ajuns la o vârstă la care bărbații români își fac concediul doar la all-inclusive – să mai câștige un titlu la Paris, după cel din 2018.

Susține cronicile pe Patreon.

Aceste texte îți sunt oferite de: