Mă gândeam zilele trecute la faptul că orașele din România nu au o identitate turistică a lor. Cu unele excepții. Brașovul, de exemplu, este cunoscut de cei din afara țării prin Biserica Neagră, Sighișoara prin cetatea sa medievală, iar Bucureștiul prin monstruozitatea autistă numită Palatul Parlamentului. Și totuși, niciunul dintre aceste orașe nu profită la maximum de avantajul de imagine pe care i l-ar putea da abordarea turistică a situației.
Ai o clădire cunoscută în oraș? Scoate-o-n față. București, ai Casa Poporului lu’ Pește? Zugrăvește-o, ține-i curate intrările turistice, ai grijă de zonele verzi din fața ei. Dacă mergi să vizitezi Palatul Parlamentului, primul lucru care te izbește frontal este faptul că scările laterale care duc la etaj la intrarea turistică sunt în paragină. Bordurile sunt sfărâmate și căzute, iar acolo unde ar trebui să existe iarbă se află o zonă mlăștinoasă tristă ca zilele cu noroi din noiembrie. Totul e sfărâmat, iar cu puțin efort și cu o spoială profesionistă s-ar putea filma aici un nou episod al seriei Mad Max. Puneți, fraților, poze și povești ale Casei Poporului la intrarea de la Otopeni, pentru ca primul lucru pe care-l văd turiștii să nu fie culoarul ăla imens cu banda rulantă și în care pute îngrozitor, ci imensitatea aia ceaușistă pentru care vin 50% dintre turiștii pierduți prin zonă. Povestiți-le, spuneți-le că Bucureștiul e orașul în care se întâmplă lucruri.
O altă problemă pe care o avem este legată de produsele care promovează obiectivele turistice din România. Magneți de frigider, statuete, tâmpenii. Parisul e plin de Turnuri Eiffel produse în cine știe de fabrică uzbekă, dar se vând ca pâinea caldă pentru că există. Nu-s de calitate, se vede pe ele, iar dacă vrei să cumperi ceva cu adevărat de calitate trebuie să sapi. Dar găsești, important e să-ți dorești asta. În Brașov, un oraș absolut superb în care-mi petrec cât de multe weekend-uri pot, am căutat magneți. De amorul artei. Am găsit niște obiecte infecte, făcute doar pentru ca nimeni să nu spună că nu există, și care par create de niște angajați de uzină într-o zi de duminică, atunci când toată lumea din oraș e la meci sau la iarbă verde.
Ok, cauți pe internet și vezi că cei de la Adevărul au scos o colecție de magneți. Sau că există magneți de cumpărat pe un site dedicat, chit că-s triști ca năcazu’ și se cumpără en-gros. Dar un turist din Franța nu merge la Patriciu să-i ceară magneți. I can bet on that.
Nu prea pot să înțeleg logica unora. Până la urmă, sunt obiecte din care îți recuperezi banii, de ce nu ne chinuim să producem ceva civilizat, ceva creativ, ceva diferit? Intrați în magazinul de obiecte tradiționale românești din aeroportul Otopeni și întrebați-vă dacă ați cumpăra ceva de acolo. De ce trebuie să ne păcălim în halul ăsta când e foarte simplu să producem ceva digerabil, vandabil, frumos? De ce credem că dacă un turist ajunge prin zonă păcălit de mesajele fluorescente de pe gardul Grădinii Carpaților ne-am îndeplinit datoria?
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
