- Simona Halep se califică în finala Australian Open după un nou meci fabulos: 6-3 4-6 9-7 cu Angelique Kerber.
- Adversara Simonei va fi Caroline Wozniacki: 6-3 7-6 în cealaltă semifinală, contra lui Elise Mertens.
- Marin Cilic se califică în finala băieților după ce trece în trei seturi de Kyle Edmund: 6-2 7-6 6-2.
Bună dimineața și salutări cordiale în această zi superbă de lună ianuarie celor care au supraviețuit acestei dimineți. Și sănătate cărora le-a cedat inima și sunt nevoiți să-și petreacă ziua la Urgențe. De asemenea, ne cerem scuze sincere vecinilor de deasupra, probabil deranjați de faptul că finalul meciului dintre Simona Halep și Angelique Kerber ne-a trimis tuturor pulsul prin tavan, gâdilându-i la tălpi când își beau cafeaua.
Nu în ultimul rând, dorim să le transmitem umede și calde salutări băieților din salonul de sado-masochiști care, acum niște sute de ani, au inventat sportul ăsta, promovându-l ulterior ca pe o chestie sănătoasă. Probabil că ăla a fost momentul în care a fost inventat termenul “Marketing”. Nu-i acuzăm de atentat la sănătatea mintală a celor care privesc astăzi sportul la televizor trezindu-se cu noaptea-n cap și suferind 68 de preinfarcturi privind cum două fete își trimit una alteia mingea peste un fileu. Dar suntem pe undeva pe-acolo.
Enfin, vorba lui Yannick Noah, destul cu lamentările, să privim partea bună în toată povestea asta. N-a murit niciunul dintre noi, dar am asistat astăzi la o nouă demonstrație de forță a spărgătorului de gheață Simona în fața remorcherului german Kerber. Remorkerber, cum ar veni. Și am trecut prin emoții pe care nu le-am mai palpat din 1994, când ieșeam pe străzi și făceam băi ad-hoc prin fântânile arteziene ale orașelor. Dar să citim ce-am văzut azi.
Aceste texte îți sunt oferite de:
Simona Halep – Angelique Kerber 6-3 4-6 9-7
Atunci când Eurosportul a dat legătura pe Rod Laver, primul lucru pe care l-am văzut pe tunelul de acces spre teren a fost starea diferită pe care o aveau cele două jucătoare. Dacă Simona părea relaxată și-și trimitea bezele cu cei care-și făceau de lucru pe-acolo, Kerber părea călugăr shaolin în transă, privind pe sub pleoape ca un cameleon înainte să-ntindă limba după muște. Practic, premisele erau pozitive, pentru că ne-am prins în timp că o Simona relaxată înseamnă o Simona cu chef de tenis și care-și aruncă brațele-n arce perfecte conform manualului loviturilor din tenis.
Embed from Getty Images
Contrastul dintre cele două se prelungea la toate capitolele. Angi pare rezultatul viu al încrucișării dintre o pumă și un roșcat bavarez, cu un corp sculptat de fiare, o statură perfectă pentru o jucătoare de tenis, dar și cu fața aia care combină remarcabil tenul unui adolescent la pubertate și oasele lui Dolph Lundgren. Dincolo, Simona e aceeași pe care o știm. Măruntă, construită parcă pentru cu totul altceva decât un sport în care înălțimea părea să fie condiție esențială pentru supraviețuire, a noastră a bătut cotele pariorilor și nu doar c-a reușit să respire printre gazelele de pe te miri unde, dar a scos cumva capul deasupra lor, mișcându-și picioarele atât de rapid, încât la viteză normală pare că uneori e minotaur pe energizante.
Embed from Getty Images
Apoi e imaginea. Kerber e un panou publicitar pe care unele dintre cele mai mari companii germane își aruncă mândre numele. Printre ele și Porsche, adică partenerul acestor cronici, deci am reușit cumva să echilibrăm situația la capitolul auto. Apropo, dacă aveți în plan să vă luați vreun Cayenne, spuneți-le oamenilor de acolo că v-am trimis noi, poate că de bucurie mai scapă vreo ofertă specială, o boxă în plus, un euro în minus, vedeți voi. Dacă nu aveți în plan așa ceva, rămâne pe când luați potul greu la loto, evident.
Embed from Getty Images
Dar să vedeți distracție cu ăștia de la Adidas, care au reușit performanța de a-și tăia sigla de pe echipamentul Simonei fix când asta mică s-a apucat să căsăpească pe rând ambasadoarele mărcii. Am avut Naomi Osaka, Angie Kerber, iar în finală Caro Wozniacki. Și toate-s înțolite de nemți și cu toate se laudă Adidas pe toate afișele de prin țările lor. Zici că-i Greu de Ucis 6, cu Simona în rolul lui John McClane și pornită pe răzbunare. Ăla era în maiou, a noastră într-o rochie no name roșie comandată pe net de la chinezi, acolo de unde-ți cumperi de obicei instalații de pom și huse de telefon. Dar așa-i în viață, prieteni: dacă nu ești sigur că poți rezista mușcăturii, nu-i băga bățul în ureche lupului. Bonus: Simona a purtat azi un cozoroc negru cu branding-ul Australian Open, cumpărat probabil de la chioșcul din complexul de la Melbourne, acolo unde ai la dispoziție tricouri pentru rudele de acasă, brelocuri, pixuri, căni și calendare. Deci a noastră pare lansată în misiunea de a demonstra pe viu că tricourile alea din plastic care au ajuns să coste 100 de euro doar pentru că Nadal udă ceva asemănător au același efect asupra jocului pe care-l are tușa terenului: o vede toată lumea, dar nu dă cu racheta în locul tău.
Embed from Getty Images
În toată ecuația meciului dintre Kerber și Halep atârna însă greu o informație-cheie. Nemțoaica e dirijată acum de Wim Fissette, primul antrenor străin al Simonei, un tip care a uns mașinăria Simona prin 2014, atunci când a noastră începea să împroaște în jur cu sânge. Noi ne aducem aminte de perioada aia mai ales sub titlul “Primul titlu de Grand Slam pierdut de Simona cu Măriuca la Roland Garros”, moment care a avut loc sub bagheta dirijorului Fissette. Ei bine, treaba e că tenisul nu e ca fotbalul și se joacă cu un singur personaj, iar asta face ca informațiile de insider pe care un “spion” le are despre o jucătoare să se transforme într-un avantaj major. Însă la fel de adevărat e că Simona Halep de azi e practic generația nouă a modelului vechi și că asemănările sunt relative, iar circuitele psihice ale fetei au suferit o schimbare pozitivă majoră între timp. Deci e posibil ca Angi să fi fost premiată cu informații strâmbe pe alocuri.
Știți cum e să începi un meci cu un stângaci după ce ai jucat un turneu întreg cu de-ai tăi? E ca și cum ar anunța ăștia brusc faptul că mașinile nu mai au voie să circule decât în marșarier. Practic ai la dispoziție aceeași infrastructură și aceleași agregate, doar că regulile jocului se schimbă pentru că totul se întâmplă invers. Așa-i cu Kerber, care probabil că și-a câștigat juma’ din meciurile din carieră profitând că adversara n-a înțeles decât pe la mijlocul partidei care-i treaba cu efectul invers și cu reverul care devine forehand și vițăvercea.
Dacă aveați nevoie de un argument în plus pentru faptul că nu contează eșecul dintr-o luptă, ci rezultatul războiului, luați de-aici: prima minge a meciului a fost lovită de Simona în burta fileului, aparent moale. “Hopa, să vezi ce-o aleargă asta dacă lovește așa”, și-au zis corurile de români treziți la 7 dimineața pentru a pleca la muncă. Doar că, după mingea asta, Simona a ajuns în 15 minute la 5-0 la game-uri, moment în care atleta Kerber se clătina ca un boxer amator scăpat de pe traiect sub pumnii lui Wladimir Klitschko.
Embed from Getty Images
Dădea a noastră-n mingi de le sărea pufu’-n aer ca părul pisicii la năpârlire. Deși toată lumea se aștepta la un început de meci în totonare, cu jucătoarele palpându-se reciproc pentru a găsi punctul slab al adversarei, Simona a sărit rapid peste tandrețuri și a împins-o cu berbecul pe Kerber până când nemțoaica s-a baricadat în prima încăpere pe care a găsit-o-n cale. N-a fost război cu scuturi în loc de arme de atac, cum credeau specialiștii, ci focuri de armă automată care lăsau gloanțe aparent letale în jocul firav al nemțoaicei. În ritmul ăsta, devenea ușor imposibil să scriu o cronică mai scurtă decât meciul. Halep juca de parcă a închiriat terenul cu ora pe banii ei și se grăbea să ajungă acasă, pentru că-i dau sarmalele-n foc.
5-0 era când i-a sunat alarma nemțoaicei, Kerber luându-i locul dublurii care fusese trimisă în teren la derută. În plin avânt al Simonei, Angi a întors turela și adunat cumva 13 puncte consecutive. Iar setul care părea la un moment dat arestat de Halep s-a echilibrat brusc ca joc și a ajuns la 5-3. A fost momentul în care șerpii de întuneric care așteaptă fiecare depresiune de joc a Simonei au început să se audă sâsâind pe la colțuri. Era ceva cu psihic, cu moral, cu lipsă de concentrare. În principiu toate argumentele aduse de ăia care se uită la munte și văd doar că drumul coboară, fără să-și pună vreun moment problema că pe versantul opus a existat o urcare.
Embed from Getty Images
Doar că Simona e om și, ca orice om al muncii, are nevoie de vacanțe și relaxare după un maraton de cărat cu cârca. Ok, poate că a decis să-și ia vacanța asta ușor cam brusc, însă tot ea a revenit la muncă fix când trebuia și a prins setul în brațe exact când părea că alunecă printre degete. 6-3 și mai era încă pe atât până-n rai.
Setul al doilea a început cu un Shoyuken al Simonei, care a făcut rapid 1-0 pe propriul serviciu imediat după ce Kerber a revenit de la tradiționala vizită de curtoazie la toaletă, o strategie pe care observ c-o folosesc mai toate adversarele Simonei pentru a-i destabiliza nivelul de adrenalină din măciuci. Cu atât mai mult cu cât, în cazul Kerber-Halep, raportul timpului petrecut pe teren îi era net superior româncei – vreo două ore în plus pe parcursul turneului – deci dacă cineva avea nevoie de niște apă rece pe cearcăne, sigur Simona era acea persoană. Dar hei, poate că reverul Simonei declanșează reacții chimice la nivelul vezicii, nu știu să existe vreun studiu medical pe tema asta.
Embed from Getty Images
Simona a făcut rapid break și a adunat 3 game-uri la 1, moment în care Kerber a părut că lasă dracu’ orice încercare de tenis și o dă-n diverse: lumânări ridicate până-n plafonul arenei – soluția de avarie la care se apelează de obicei în tenis atunci când ți s-au terminat gloanțele, o tonă de “Scheisse, ce-ar trebui să-i fac robotului ăstuia construit la poalele Șantierului Naval Mangalia?” și alte de-astea. Era pe ducă mătușa Angie, fraților.
O știți însă pe-aia cu nemții pe care ești sigur că i-ai bătut doar când a plecat autocarul? Ei, cam așa a fost cu Kerber aici. Într-un moment în care părea că nu se mai poate întâmpla nimic important și că Simona a prins deja două tururi în fața adversarei lovite brusc de probleme la polipi, tancul nemțesc și-a tras șenilele de vară și a început să prindă aderență. Cumva, Simona a reușit să mai câștige un singur game în setul ăsta, în timp ce Angelica și-a turnat curent în încălțări și a băgat grele pe turnantă. S-a făcut 6-4 de nicăieri (mă rog, serviciul a început să dea rateuri și a scăzut de la 72 la 65%, asta fiind una dintre explicațiile la îndemână), iar Simona dădea semne de oboseală în momente în care ar fi dat orice să aibă acces la niște oxigen în butelie.
Ca de obicei, fazele astea ale meciului îi oferă încredere în special jucătorului care revine după ce s-a târât pe jos. Iar Angela primise brusc o nuanță roșiatică în obrajii ăia de tip basorelief care se arcuiesc cu iz de răzbel atunci când fata strânge pumnul a victorie. Iar discursul ei spre tribună s-a schimbat și el brusc: nu mai era cu “Ce dracu’ m-a lovit din spate?”, ci cu “Pârtie, că n-am frâne la tanc!”
Embed from Getty Images
Setul al treilea ne-a adus aminte de meciul de muzeu pe care Simona l-a tras până la os împotriva americancei Lauren Davis. S-a mers cap la cap, minge după minge, game după game, fără ca vreuna dintre jucătoare să dea semne că ar vrea să iasă din rutina asta și să ne lase să respirăm. Simona a lăsat însă ușor-ușor garda jos și a început să joace ca la începutul meciului: cu obuze trimise stânga-dreapta și fără prea multe mingi pe centru, de unde Kerber are prostul obicei de a returna orice-i trimiți, ca o firmă de curierat aflată în pragul falimentului.
Embed from Getty Images
Pe la 3-3, Simona a început să urle-a război. Dacă ați analizat cu atenție meciurile din ultimul an ale constănțencei, ați observat cu siguranță faptul că atunci când apasă pe butonul “transă” apar icnete din ce în ce mai lungi atașate loviturilor puternice. E aproximativ același sunet pe care Sharapova îl slobozește încă de la prima minge a meciului, cu diferența că în cazul rusoaicei vorbim de un talent tactic studiat la Facultatea de Administrație Publică și Boli Nervoase de la Moscova, iar în cazul Simonei de echivalentul urletului de luptă al spartanilor. Pe scurt, știm cu toții că atunci când Simona dă drumul la trompetă, treaba devine serioasă.
Și am avut dovada practică: de la 3-3 s-a făcut 5-3 pentru Halep după un break luat ușor, iar Simona se pregătea să servească pentru meci. Doar că știți cum e, toți avem demoni și schelete în dulap pe care ne chinuim să le îndesăm cât mai eficient și mai repede în uitare. Se-ntâmplă însă ca meciul-monstru cu Lauren Davis să fi avut loc mult prea recent pentru ca pe retină să nu rămână șocuri reziduale. Iar de la 5-3, cu serviciul în mână, Simona a decis că spectatorii care au plătit bani grei să vadă sesiunea de zi de la Melbourne merită încă o șansă la infarct. Serviciu pierdut, 5-4. Apoi am intrat în Zona Crepusculară. Puneți-vă centurile, decolăm.
Embed from Getty Images
Deși obișnuiesc să iau notițe în timpul meciurilor, pentru a construi cât mai corect filmul meciului în ciuda parantezelor care transformă cronicile astea în niște cascade de informație inutilă, am uitat de taste în game-ul următor, când Simona a avut două mingi de meci pe serviciul adversarei. Așa cum se întâmplă însă de obicei în thrillerele de calitate, Kerber s-a zbătut în lanțuri până a scăpat din strânsoare și a pocnit-o pe Simona cu o serie de mingi sănătoase. A salvat meciul, a egalat la 5-5, iar nemții începeau să umble la direcțiile mașinilor pe care le trimit să moară în România.
Embed from Getty Images
Și pentru că nu există naștere ușoară în tenis, Kerber a luat break-ul pe serviciul Simonei și a servit la 6-5 pentru meci. Am simțit atunci cum e să treci de la extaz la agonie și apoi de la agonie la extaz și mai apoi să nu mai faci diferența între emoțiile pe care ți le induc astea două, pentru că Angie a adunat cumva două mingi de meci la doar cinci minute de la anterioarele salvate pe serviciul Simonei. Cu picioarele-n tremur incontrolabil și cu arterele pulsând ca furtunurile din desenele animate, nația s-a transformat pentru câteva secunde într-o grămadă ordonată de suflete avariate care priveau ecrane de diferite dimensiuni în speranța că Simona va putea duce în spate încă o dată – pentru a câta oară? – una dintre singurele uși spre bucurie sinceră pe care o are țara asta într-o perioadă în care ridurile ni se adună valuri.
Și, ca de obicei, Halep delivered, cum zic englezii. Cu țeava puștii între ochi și cu mutra lui Kerber rânjindă în cătare, Simona a făcut un triplu Rittberger, s-a dezlegat în zbor de funiile care-i legaseră brațele în ultimele două game-uri, a prins-o pe Kerber de ceafă și a expediat-o la Bălăceanca cu o mișcare elegantă din încheietură. Momente în care până și pisicile care au prins finalul de meci au rămas cu câte 2-3 vieți pe cap de felină. S-a făcut 6-6. “M-am gândit atunci că dacă ea a putut să salveze două mingi de meci, pot și eu”, urma să spună senină Simona la finalul partidei cu nonșalanța cu care îți arunci un fir de praf de pe rever.
Embed from Getty Images
Episodul a făcut-o pe Kerber să se clatine serios. Dacă până atunci zbura din colț în colț ca Bambi, Angie a ruginit brusc și și-a pierdut cel mai important atu din joc: deplasarea în teren. Cu Kerber blocată în colțurile terenului și incapabilă să mai ajungă la mingi, Simona a încărcat arma pentru ultima oară, a țintit și a tras. Adieu, Bratwurst!
A fost 9-7 în decisiv, un alt semi-maraton pe care Simona îl înghite fără apă. Urmează Caroline Wozniacki, o alternativă ceva mai suplă și mult mai bine făcută la jocul de pase cu peretele. Sâmbătă avem treabă, weekend-ul începe în sunet de bormașină.
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Caroline Wozniacki – Elise Mertens 6-3 7-6
Cu câteva ore înainte ca Simona și Angelique să-și pună slănina la afumat pe Rod Laver, Caroline Wozniacki bifa numerele câștigătoare corecte pe biletul loto care a dus-o până-n finală. Și zicem bilet loto pentru că jumătatea de tablou din care s-a scurg Caro până la estuar a părut – cel puțin așa zic specialiștii, că de noi v-ați lămurit – una foarte ușoară. În fine, ideea e că Woz a trecut azi noapte, pe când noi ne întorceam pe partea cealaltă, de surpriza Elise Mertens. Au fost doar două seturi, dar ultimul s-a terminat în corzi, cu belgianca ratând două mingi de set după ce cu câteva minute înainte era condusă 5-3.
Semne bune anul are pentru Simona, practic, pentru că asta ne arată două lucruri: că onor Wozniacki are lacune de concentrare atunci când conduce (element universal valabil prin WTA, dar de data asta ne interesează direct just in case) și că adversara ei în finală va fi o jucătoare care are un palmares identic în finalele de Grand Slam. În sensul că a pierdut două finale, ambele la US Open: cu Kim Clijsters (2009) și Serena Williams (2014). Pe scurt, niciuna n-a gustat încă din zeama dulce a fructului oprit. Așa că pregătiți storcătoarele, se anunță festin culinar vegan.
Embed from Getty Images
Meciuri de văzut la Australian Open în ziua a 12-a (vineri, 26 ianuarie)
Semifinală masculin
R. Federer – H. Chung (10:30)
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
