- Simona Halep se califică în premieră în semifinalele Australian Open: 6-3 6-2 contra Karolinei Pliskova.
- Simona va juca joi dimineață contra lui Angie Kerber, care a bătut ușor la Madison Keys: 6-1 6-2
- Begu și Niculescu părăsesc competiția la dublu feminin în semifinale. 4-6 3-6 cu rusoaicele Makarova/Vesnina.
- Surpriza Hyeon Chung devine certitudine la 21 de ani: îl bate în 3 seturi pe Sandgren și e în semifinală.
- Roger Federer începe mai greu, dar îl bate în sferturi pe Thomas Berdych în aceleași tradiționale 3 seturi: 7-6 6-3 6-4
Sărut mâinile, doamnelor, hai noroc, băieți. Aveam, pe vremea când locuiam în pitorescul cartier Vitan, un instalator care-mi mai rezolva chestii pe acolo. Că na, eu mă pricep la reparat chestii prin casă tot la fel de bine cum se pricepe nea Piți să repare echipe. Și instalatorul ăsta, care accepta plata în cash, bere sau întâlniri nocturne cu văduvele blocului, avea o vorbă atunci când se apuca de ”o lucrare”, cum spun ei. Zicea în felul următor: ”Așa e viața, urâtă”. Apoi ofta, își scotea cheia de 13 și-mi rezolva cu caloriferul. Ei bine, omul greșea profund. Viața e frumoasă.
La primele ore ale dimineții, când ceasul a sunat pentru prima oară și am văzut că Chung îl conduce pe homofobul din Tennessee, am zis că-i bine, mai am timp să dorm un pic până începe Simona să dea la linie. Dar, băiat emotiv cum mă știți, n-am mai putut să ațipesc deloc. #Presiunea meciului și #FiguraFrumoasă pe care speram să o facă rumânca noastră nu m-au mai lăsat să ațipesc deloc. Eram, după toate semnalmentele, cuprins de o agitație vecină cu anxietatea. Probabil așa se simte și nea Gigi când trebuie să-i fete o oaie, în fine.
Dincolo, pe terenul 2, Team Begulescu nu începuse chiar bine. Dar, încercam eu să mă conving, aveau să revină până mă spăl pe dinți și-mi prăjesc o felie de pâine. Ce s-a întâmplat în continuare? NU O SĂ-ȚI VINĂ SĂ CREZI! Dă scroll ca să afli INIMAGINABILUL ȘI INCONGRUENTUL!
Aceste texte îți sunt oferite de:
Simona Halep – Karolina Pliskova 6-3 6-2
Deci așa, urâcioșilor. Cum era? N-are de niciunele amărâta asta mică – serviciu, slice defensiv, psihic, gleznă, joc la fileu, înălțime. Nimic, băi. La naiba, dacă-i dai lui Olăroiu o paletă de padel și 10 minute de încălzire, și el ți-o bate pe Halep la tenis (dacă se joacă pe un teren din țările arabe, desigur, că numai acolo înflorește Oli). E, hai că poate ne dumirim și noi un pic cum e cu performanța în tenis și care-s skill-urile care te ajută să o faci. Suntem în punctul în care Simona Halep a făcut semifinală sau mai bine la toate cele patru Grand Slamuri. Dacă s-ar face unul și la granița dintre Mali și Niger, să aibă și africanii un turneu mare, probabil că ar face treabă și acolo.
Embed from Getty Images
Ok, am încheiat și cu țopăiala de fanboy în jurul Simonei, dar trebuie punctate niște chestii pe-acolo. Și acum, meciul. Încă unul care a adăugat o nuanță de bej în plus cearcănelor colective ale poporului român, dar care, până la urmă, a meritat. Pardon, s-a meritat, că poate ne citesc și realizatorii de la RTV. Cum spuneam, viața nu e urâtă, viața e frumoasă. Doar nu credeți că e o coincidență faptul Ioan Cuza, Bibescu, Sturdza și ceilalți tipi fără aifoane, despre care am învățat la istorie într-a cincea, au înfăptuit Unirea Pricipatelor Române fix pe 24 ianuarie. Așa a fost scrisă, oameni buni: să ne putem trezi de la 6, s-o vedem pe picea cum face istorie, și-apoi să ne culcăm la loc, că-i zi liberă.
Scorul final arată bine, numai că n-a fost tot timpul așa de simpatic. Simona a început meciul temător și fără încredere, ceea ce ne-a frăgezit și pe noi un pic. În definitiv, ”temător și fără încredere” a fost orice român, la un moment dat, când s-a pus la o coadă la ANAF. Dar dacă ghișeele și supraoamenii din spatele lor ne terorizează pe noi de aproape 3 decenii încoace, Simona nu a avut problema asta, în general, cu Pliskova. A bătut-o cam pe unde a prins-o. Deci să dai 4 duble greșeli în primele două game-uri de serviciu și să fii condusă cu 0-3 la game-uri era în primul rând neobișnuit. Dar asta face parte din procesul evolutiv al oricărui match-up din tenis. Sportivii cresc, iar odată cu ei istoria lor se îmbogățește. E ca-n viață: mai știți cum a fost prima oară când ați mers în vizită la rude și v-a întrebat o mătușă ”când te însori?”. WTF? Super haos. Când naiba s-a ajuns la asta? Și cum?! Era ”mulțam de bani” și la revedere, de unde și până unde aceeastă nouă dimensiune a relației cu familia, în care ți se cere imperativ un plan etapizat al vieții tale? Aaaa! Da, deci așa și cu 3-0-ul ăsta al Pliskovei. Lucrurile poate că se schimbă, dar depinde de noi să ne adaptăm.
Embed from Getty Images
Ceea ce a făcut și Simona destul de repede. Nu doar că a egalat, dar a trecut în viteză pe lângă jucătoarea cehă precum Mihai Gâdea pe lângă școala de jurnalism. Era deja 6-3, 3-0 când mai exista o singură îmbărbătare pentru Pliskova: “Eh, măcar o să iasă o poveste haioasă când te va-ntreba Despot câte game-uri ai câștigat azi”. Băi, dar n-a fost să fie. A pufăit și s-a-ncruntat Pliski și a izbutit un as. Și apoi, încă unul. Doi ași tot meciul pentru Karolina, mașinăria de ași a circuitului.
Embed from Getty Images
Apropo de asta, Simona a fost întrebată după meci cum face de-i citește mereu serviciul acestei fete. Păi, lol. E ca și când l-ai întreba pe Semeghin ce preferă dimineața, Brunello sau vin de Gherăseni. Băi, unele chestii nu se spun în gura mare, să afle dușmanii. Iar chestiile astea rămân secrete ani de zile după ce jucătorii se lasă de tenis. Agassi, de exemplu, povestea la un moment dat cum îi citea serviciul lui Becker. Boris nu e vreo lumină și nu o dată a postat pe Twitter că se uită live la nu știu ce meci, dar meciul se încheiase de vreo 12 ore. În fine. Și cică Boris, de fiecare dată când servea spre exterior, făcea o chestie cu limba. O grimasă aparte, pe care Agassi, vulpoi bătrân și chel, i-a ginit-o privind la meciurile anterioare, în care și-o luase pe coajă. Și-atunci, provocarea pentru Andre devenise nu să returneze serviciul cu kick, plat sau cum îl executa geniul de Boris, ci să se lase ”păcălit” suficient de des încât să nu se prindă ăla că-i știe ticul nervos. Ehe, it’s a lonely sport, guys.
Secrete sau nu, loviturile au mers, punctele s-au adunat la Simo, iar în semifinală urmează Angelique Kerber. Care, dintr-o dată, arată iarăși ca învingătoarea din 2016 de la Melbourne. Are 10 victorii la rînd deja, la fel ca Halep, și-o să fie show. Mâine, al treilea meci pe Rod Laver Arena.
Embed from Getty Images
I. Begu/M. Niculescu – E. Makarova/E. Vesnina: 3-6, 4-6
♫ ♬ Adiiiiiio, dublul frumos s-a cam gătat ♫ ♬ Dar cât de bine-ar fi dacă ar juca fetele astea două împreună mereu! Combinația este, într-adevăr, bună de pus pe rana din palma, dar e la fel de adevărat că Monica face treabă la dublu cu oricine ai pune-o. Are finale și titluri alături de Su Wei, Erakovic, Halep, Begu, Hao Ching sau Dulgheru. Și e cam nedusă la biserică – țipă de te sperie, se încurajează și se alintă în timpul meciurilor (”Hai, Moni!”), râde, face capul mare partenerelor sale între game-uri. Pe scurt, e o plăcere să te uiți la ea. Și orice interviu cu Niculeasca e sublim, n-o mai poți opri, visul oricărui reporter. Cei care o plac pe ea au învățat să-i placă și forehandul ăla ciudățel. Știți cum e când cauți un nume de bebe și ”Horia” ți se pare drăguț, dar îl știi pe vărul Horia care-i alcoolic și-i fuge un ochi, așa că nu mai ai niciun chef să-i pui numele Horia lu’ ăla mic? La Monica e invers: un nume așa și-așa, dar o știi pe nebuna aia care joacă tenis – parcă-parcă nu mai e așa și-așa.
Embed from Getty Images
Ar fi fost tare o finală? Ar fi fost. Dar fetele n-au mai izbutit încă o victorie. Asta deși nu erau deloc outsidere, iar dacă aș fi genul care să nu-și piardă casa la pariuri, aș fi pus o sumă frumușică pe o finală cu românce în ea. #Begulescu au călcat-o binișor în debutul ambelor seturi, dar la drum lung s-au împotmolit rapid. Au condus cu 1-0 și 2-1, dar fetele astea made din Russia știu să returneze o minge mai repede și mai bine decât nenea Drăgulin. Rămânem cu semifinala și cu încă o cronică plină de românce faine.
Hyeon Chung – Tenny Sandgren: 6-4, 7-6, 6-3
Lucrul domnului Chung a fost desăvârșit. Inițial, mi-era indiferent care și pe unde ajunge fiecare dintre băieții ăștia. Dar apoi, am citit despre nefăcutele lui Sandgren, de-a lungul timpului, înainte să conteze în tenis. Homofob, sexist, extremist, practic tembel cu totul. Nu, mersi, boss, poți rămâne în linia a doua a tenisului. Sau a patra. Sau măcar ține-ți gura și vezi-ți de joc. Deci țineam cu puștiulică astăzi. Are o deplasare monstruos de bună, dar e simpatic foc și vine cu translatorul după el, că uneori se încurcă în gerunzii și chestii de-astea.
Încă din primul set părea că la finalul meciului îi vor crește acțiunile ca lu’ Samsung în vremurile bune. A servit și cu primul și cu al doilea la peste 75% și n-a văzut blondul de dincolo nicio dublă greșeală. Nu știu ce făceați voi la 21 de ani, dar, pentru comparație, eu aveam restanță la statistică.
O chestie pe care nu mulți o știu este că băietul suferă de astigmatism. De când era mic, corneea i-a făcut probleme mari, deci nu poartă ochelarii ăia ca să fie cool, ca Mândruță. Pe lângă drama că nu putea distinge între un Porsche Cayenne și un elefant, Chung era foarte bun și la taekwondo. Așadar, faza cu ”fraiere, vezi că știu karate” nu erau vorbe goale în adolescența lui Hyeon. Iar taekwondo e sport național pe la ei pe acolo, în timp ce tenisul e cam cum e patinajul artistic la noi, adică mai mult la TV. Dar tac-su’ l-a încurajat și azi avem un semifinalist cu alură de tocilar. Visați, oameni buni, nimic rău nu poate ieși din asta!
Embed from Getty Images
(Text în continuu travaliu. Reveniți în câteva (zeci de) minute pentru restul textelor de azi)
Roger Federer – Thomas Berdych 7-6 6-3 6-4
La un moment dat, spre mijlocul setului 1, când Federer călcase cu un picior în groapă și părea că nu poate prinde iar mânerul meciului, am crezut că vom asista la căderea monolitului de pe soclu. Eram gata să mă așez pe scaun și să încerc să apelez la argumentele senectuții pentru a vă demonstra că un sfert de Slam la 87 de ani sau cât are el e o reușită oricum ai lua-o și că fanii lui nu au de ce să se supere pe o eliminare. Nu fi trist că s-a terminat, bucură-te că încă s-a întâmplat, vorba aia. Adevărul e că dacă acum un an jumate le ziceai oamenilor că Federer va mai juca un sezon, îți făceau masaj și te primeau cu ciocolată caldă în timp de iarnă grea. Atât erau de bucuroși. Dar după ce Roger ce a revenit și a început să-i ia pe ăștia pe furcă din nou, fanii au încept iar cu ale lor: “Păi cum să piardă al nostru în sferturi? Ce, e Wawrinka?”. C-așa-s oamenii: dacă îi obișnuiești cu vită, dau din nări când vine vorba de sarmale și șnițele.
Embed from Getty Images
În fine, cert e că Roger a revenit de la minge de set pentru Thomas într-un game atât de tensionat, încât până și Hawk-Eye-ul și-a luat scurtcircuit la un serviciu despre care nici acum, la o oră de la finalul meciului, nu știm dacă a fost sau n-a fost. Am trăit atâția ani să-l vedem pe Roger nervos și parlamentând cu arbitrul pe tema asta, dar sunt convins că, dacă se întâmpla asta pe vremea lui McEnroe, nu rămânea nici scuipat de analize din omul de pe scaun.
Embed from Getty Images
După ce a scăpat de grija primului set cu o scurtă decupată din manualul de fizică colț cu cel de astrofizică, Roger și-a îmbrăcat iar hainele de superman și l-a călărit pe Berdych ca-n vremurile bune, transformând meciul în ceea ce am văzut de obicei în partidele dintre cei doi: un antrenament la sacul de box. Tu-i dai până te trece la baie, iar el e acolo să șadă, să înregistreze și să atârne.
Este, deci, semifinală pentru Roger Federer. Contra sud-coreeanului Chung, despre care am vorbit deja destule mai sus. Meciul se joacă vineri dimineață, deci avem timp să ne hotărâm cu cine ținem: cu violonistul sau cu vioara.
Embed from Getty Images
Meciuri de văzut la Australian Open în ziua a 11-a (joi, 25 ianuarie)
Semifinale feminin
S. Halep – A. Kerber (7:00)
E. Mertens – C. Wozniacki (5:00)
Semifinală masculin
M. Cilic – K. Edmund (10:30)
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.
