Sunt zile când nu îi merităm pe oamenii ăștia care joacă tenis pe la televizor. Îi criticăm, pariem pe ei, le punem la îndoială spiritul și accidentările. Nu e ok, trebuie să fim mai buni. Dar sunt zile când nimeni nu are dreptul să nesocotească statutul nostru de fani: atunci când tablourile își pierd favoriții, iar noi suntem acolo, ca să zbierăm ”woooooow”. Pentru că ziua de azi cam așa a ajuns la destinație, prieteni. Mai întâi, un hohot în surdină, care a început cu meciul Sharapovei. Apoi a continuat la Kerber, cu o cvatruplă clipire rapidă de neîncredere și s-a terminat agonizant, închinîndu-cu două mâini la Federer – Tsitsipas. Un binemeritat ”Doamne ferește!” și să sperăm că mâine la Simona n-o să suferim prea mult.
Așadar, două fete cucuiete plus marele Fed porneau cu prima, a doua și a treia șansă. Abia de la a patra încolo puteau și adeversarii, cocoșați de reputația câștigătorilor de Slam, să spere. Au sperat și au adunat toate aplauzele, respectiv înjurărăturile.
Și apropo de înjurături: la cronicile astea, ne plac la nebunie comentariile de genul ”Dar de cutărică de ce n-ați scris nimica, bă?!”. Nemulțumiții să trimită în continuare mailuri și căpățâni de cai pe adresa redacției. Ne facem programul editorial după Majestățile voastre, să trăiți.
Bun, să revenim, adică să începem.
Cronicile celor patru Grand Slam-uri din 2019 îți sunt oferite de:
Frances Tiafoe – Grigor Dimitrov: 7-5, 7-6, 6-7, 7-5
Îl știți pe ăla negru de respira ”victorie” prin toți porii? Era Frances, mă. Cu ocazia acestui turneu dement de bun, americanii și românii deopotrivă s-au obișbuit să pună ”Tiafoe” în loc e ”Underwood” după prenumele Frances. Pentru comunitatea Netflix e mare lucru. Nu și pentru cititorii noștri. Ei nu intră în categoria celor uimiți de apariția sau jocul băiatului ăsta născut, în urmă cu fix 21 de ani, în Hyattsville, Maryland. Pentru că ai noștri au citit despre el, de-a lungul vremii. Ba în New York Times, ba în The Players Tribune. Ai noștri știu că mânzul ăsta cu privire blândă la interviuri și asasină în meciuri a jucat cu rachete primite de pomană când alții aveau deja sponsori. Și mai știu că la 11 ani le-a promis părinților că va juca tenis profesinist și că îi va scoate din sărăcie. Oricât de amuzant ai vrea să scrii, dacă îți pică tipul ăsta în foaie, o faci pe riscul tău.
Embed from Getty Images
Generația pe care Dimitrov o conduce este un pic altfel. Grigor însuși este complet diferit de Tafoe, care astăzi i-a servit o lecție de ”Dă-te mai încolo, e rândul meu”. Grig a câștigat Turneul Campionilor în 2017, iar de-atunci, cineva îi tot suflă pe sub șapcă: ”E destul, tipule, las-o mai moale”. O fi îngerașul rău, că ăla bun s-a preschimbat într-un campion grăsuț și cu chelie pe care-l cheamă Agassi. Iar ăsta îi suflă în cealaltă ureche: ”Ești abia la început, Mămălidțki!”. Ce vreau să spun este că Dimitrov joacă din nou bine, numai că în viață mai trebuie și un strop de bulan, ca să nu sfârșești precum Benneteau, cu 10 finale și zero titluri.
Nu e cazul lui Grigor, dar așteptările de la bulgărașul gagicar sunt mai mari decât de la majoritatea oamenilor din circuit. Și ce mai poate fi spus atunci când vezi un scor ca ăsta cu atâția de 7? Când îl vezi la Isner, râzi; că înțelegi totul. Când îl vezi la Rafa, te miri și ridici ca el sprânceana aia, no? La Roger, te îngrijorezi. Dar la tipii ăștia, de obicei se lasă cu spectacol. Ca să nu spunem circ în toată regula.
Embed from Getty Images
După primele două seturi, Frances era atât de aproape de primul său sfert de finală la un Grand Slam, că până și Sharapova ținea cu el. Poate. Primul sfert de Slam – un soi de inițiere pe care am tot așteptat-o cu sufletul la gură, în ultimii doi ani, ca pe reuniunea ălora din Friends. Faptul că Dimitrov i-a suflat, totuși, tiebreak-ul setului al treilea n-a însemnat decât un lucru: că ne-am putut savura a doua cafeluță a zilei cu măcar încă un set de tenis minunat. Cu Frances căpitan pe Melbourne Arena. Atenție la deplasarea în teren și la deciziile luate când e incomodat. Atenție cum depistează, la doar 21 de primăveri, lovitura cea meseriașă, dintre alte 10 pe care le are la dispoziție. Să ne fie frică tuturor, copii!
Embed from Getty Images
La finalul meciului, Frances plângea în interviu, însă printre lacrimi, a mârâit un pic spre viitorul adversar, Rafa: ”Ar face bine să fie pregătit”. La asemenea încedere, chiar și cu potențialul tânărului Franny, nu avem la îndemână decât un sincer și călduros ”LOL, băiete”. Dar om vedea. În timpul ăsta, Grigor împărțea cu dărnicie rachete în public, iar publicul australian făcea ce știe el mai bine: măgulea și se distra. Așa că au început să-i cânte ”La mulți ani” învingătorului. Și, evident, propria sărbătoare pe care ăsta mic și-o oferă după fiecare meci câștigat pe-aici. Până și Djokovic, cu scenele sale de care se jenează toată lumea, începe să pară cuminte pe lângă ce avem aici.
https://twitter.com/ATP_Tour/status/1086868181057077248
Ashleigh Barty – Maria Sharapova: 4-6, 6-1, 6-4
Bună dimineața la toată lumea! Sau, cum se spune pe-aici la ocazii, petrecere frumoasă și pace la suflețel! După victoria la Wozniacki, ne-am fi așteptat ca Sharapova să se hrănească de-acolo câteva zile bune, să forțeze o semifinală sau ceva de genul ăsta. Iar vreme de un set și un pic, în timp ce făceam toți gura pungă de necaz, chiar părea să avem parte de așa ceva. A fost nevoie de jocul năzdrăvan al lui Barty ca s-o vedem pe Maria trimisă frumușel înapoi la fabrica de bomboane.
Embed from Getty Images
E mică Barty, dar când era și mai mică, povestea că aducea acasă atâtea trofee, încât începuse să le doneze clubului său, pentru a fi reciclate și transformate în trofee pentru alți puști. Nebuna asta mică are povești de spus nepoților și verișorilor de gradul 4.
Cum spuneam, în primul set, Masha nu a menajat pe nimeni. Pe Ash a plimbat-o de colo-colo, de ziceai că-i săraca fată pe șinele trenulețului Thomas, iar nouă ne-a terorizat timpanele în asemenea hal, că monologul Floricicăi Dansatoarea pare poezie acum.
Embed from Getty Images
Momentul important al meciului (sau ”Marele Fâs al Mariei”) s-a petrecut în decisiv, în game-ul 3. Se făcea că doamnișoara CEO conducea cu 40-15 și servea pentru a se apropia la 2-1. Însă, teroare la serviciu!, în loc de 2-1, s-a făcut 3-0. A făcut două duble greșeli, două neforțate, iar Barty a luat al 8-lea game consecutiv. De-acolo, mecanismul Sharapova s-a mai dres din mers, dar a părut că cel care l-a reparat era orb, ciung și lipsit de instrucțiuni. Poate că suntem cam răutăcioși, dar fiți pe pace, sunt alții care-i bagă gripu’-n coastă mult mai rău.
Iar la final, avem imaginea completă: Barty devine prima jucătoare din Australia care face sferturi la ea acasă, de la Jelena Dokic încoace (2009), și va juca împotriva Kvitovei. Zboară timpul, zboară Masha la business class spre casă.
Embed from Getty Images
Roger Federer – Stefanos Tsitsipas: 7-6, 6-7, 5-7, 6-7
Ștefănel nu e nici Tarzan (e prea slăbănog), nu e nici Mowgli (e prea albicios) și nu e nici Borg (e prea… hai să fim serioși). Și totuși, arată și se poartă ca nicun alt jucător din circuit. Asta e bine. Ce nu e bine este felul în care l-a mâncat astăzi pe pâine pe Federer. Povestim meciul, dar îl plasăm pe lista neagră pe grecoman. Cum nu pui la sapă un nene de 88 de ani, așa nu-l pui să alerge atâtea ore pe unul de aproape 38. La Hopman Cup, acum câteva săptămâni, la fel. Au jucat băieții seturi demonstrative, dar tot ce-au demonstrat e că niciunul nu avea chef să piardă. Iar dacă-mi amintesc bine, după alea două tiebreak-uri câștigate de Fed, fața lui Stef arăta ca și când cineva îi băgase un băț de ureche în gaura greșită.
Embed from Getty Images
Azi, Tsitsipas a început cu două time violations încă din primul game al meciului. Ciudat, dar grăitor pentru ce avea să urmeze. Se vedea clar că nu se grăbea nicăieri băiatul și voia s-o ardă underdog cât l-or ține balamalele pe moșul Fed. Îi zicem noi moș, dar Stef n-ar îndrăzni să-i spună așa tătucului, pentru că-l iubește. Când era mic-mic cât coaja de fistic, iată ce spunea:
Embed from Getty Images
Nu mă mândresc cu memoria mea elefantină, și nici cu teancurile de statistici pe care le devorez în noapte, dar dacă Federer ar mai fi câștigat vreun tiebreak ca cel de azi, probabil mi-aș fi amintit. 13-11 e un scor pe care-l ții minte. Dar poate mă-nșel, n-ar fi prima oară și sunt prea ciufut să sap prin interneți. După un 7-6 muncit, am avut parte de un al doilea asemănător. Problemele lui Tsitsi s-au numit Roger Federer și șireturile propriilor încălțări, pe care a trebui să și le schimbe în mijlocul game-ului. Nici măcar nu e prima oară la turneul ăsta când îl bate gândul să schimbe furnizorul. Ori i-au dat ăștia un număr prea mare, ori s-a încălțat cu pantofii lui Karlovic.
https://twitter.com/doublefault28/status/1084663544359079941
Beleaua a venit pentru Rogerică la 5-4, când a avut mingi de set. Acolo l-au săpat colegii zei și și-a risipit șansele. Mirka mai avea un pic și-și înghițea gumița aia. Iar în tiebreak, atunci când killerul bătrân are, de obicei, otrăvuri în vîrful rachetei pentru toate imunitățile din tenis, și-a pierdut serviciul de două ori. Priviți mărețe umbre de năduf:
https://twitter.com/doublefault28/status/1086930756549660673
Pe lângă talent și chef de treabă, grecul ăsta longlin are și gene bune. Maică-sa, Julia Salnikova, a fost cea mai bună junioare din lume, la un moment, iar când s-a făcut mare a devenit number 1 în Uniunea Sovietică. Cu părinți din ăștia, cine mai are nevoie de adidași de firmă, nene?
Embed from Getty Images
Vasăzică s-a intrat în prelunguri și-n setul 3. Iar la 5-5, statistica deja contoriza 12 mingi de break ratate din 12 avute. De pareta cealaltă, Tsitsi le ratase și el pe ambele ivite pe tavă. Match-up-ul ăsta e unul un pic tembel, vedeți bine, că ambii au probleme în a face break, la fel cum Goffin are probleme în a deschide un borcan cu murături. Și cum noi mereu căutăm scurtături pe-aici, căci că nu ne place munca, iată că cineva a numărat, în locul nostru, numărul de game-uri în care cei doi au fost complet inutili pe serviciul celuilalt.
Și-apoi, a venit primul break, pe serviciul lui Federer. #H1story. Iar setul se făcu praf și pulbere, deasupra frunții sale din ce în ce mai transpirate. Cum să vă spun? Viața e frumoasă, dar uneori merită trăită într-o peșteră, unde forehandurile nu se opresc în fileu.
Embed from Getty Images
La ora la care scriu aceste rânduri, îmi tremură un pic falangele, iar cei doi jucători văd că au trecut de 100 de veniri la fileu. Desigur, doar un tiebreak putea să cadă pe capul nostru și în setul patru. Iar dacă lovitura de dreapta a lui Federer nu l-ar fi trădat atât de des, poate că istoria n-ar fi reținut meciul ăsta pentru numărul de mai jos, ci pentru încă un sfert de slam cu Roger în el.
Dar terminăm cu o veste bună: Roger a anunțat la conferința de presă, cu un pahar de whisky în față, că anul ăsta nu va mai trage chiulul la Roland Garros. Deci avem măcar speranța că nu vom mai asista la o cursă de 100 de metri în care Nadal aleargă împotriva olimpicilor la fizică din clasa a patra B de la Școala de Arte.
Embed from Getty Images
Danielle Collins – Angelique Kerber: 6-0, 6-2
Dacă Prințesa Miezului de Ciocolată și a sa înfrângere la Barty ne-au uimit și ne-au bucurat în colțul gurii, ce-a făcut Kerber azi-dimineață ne-a lăsat mască. Și nu sunt vremuri potrivite să rămâi prea mult cu gura deschisă iarna, în România. RADET știe de ce. Angie era una dintre favorite, cu un turneu foarte bun în spate, iar adversarul, cu tot respectul pentru Daniela, nu era unul la care să pierzi în halul ăsta.
Embed from Getty Images
În calitate de suporteri mai înfocați sau mai domoli ai Simonei, haideți să nu fim ipocriți în zi de duminică: e de bine, copii! În ritmul ăsta, vorba colegului Meșter, o să ajungă a noastră să joace cu *ziceți voi un nume complet random care mai e încă pe tablou*.
Întreba cineva, prin comentarii, ce naiba s-a întâmplat în meciul Angelicăi. Explicații? Oho, avem. Dar suntem reticenți să le expunem profesoral și să le întoarcem pe toate fețele, atâta vreme cât nici Kerber, săraca, nu știa prea bine. La final, a spus că a fost, pur și simplu, ”A bad day at the office”. Și voi ratați un cec de 200.000 de dolari când aveți o zi nasoluță la birou? Nu-mi amintesc ultimul meci în care Kerber a avut statistici atât de dezastruoase. Șase winnere tot meciul, serviciu de om răcit, retur șubred. Dar, dincolo de heleșteul de erori neforțate ale nemțoaicei, a stat Danielle Collins, locul 35 WTA. Nici pe departe un no-name al circuitului, deci scorul trebuie să ne facă să belim ochii ca Marcus Willis la vitrina de înghețată, nu numele câștigătoarei.
Embed from Getty Images
Rafael Nadal – Tomas Berdych: 6-0, 6-1, 7-6
Ne reîntâlnim, stimați cititori, cu placidul Tom și combatantul militar Rafael. Meciul nu merită rânduri-rânduri de impresii, dar e Rafa și nu vrem să avem probleme cu nimeni. Ținem inboxul curat și blestemele la sursă.
Dacă te uitai atent la fața lui Berdych după primele două seturi, ai fi putut zări finalul din Titanic. Nu că vreau să dau spoilere, dar se scufundă corabia. Pe Nadal îl bați, în general, într-una din următoarele cazuri.
- Te cheamă Djokovic.
- Te cheamă Federer
- Te cheamă cum te-o chema, dar dai dai în mingea aia tare, plat și în colțurile terenului.
Embed from Getty Images
Berd se încadrează la scenariul 3, însă foarte rar s-a întâmplat ca jucătoul din țara cehului răsare să meargă acasă cu victoria. E destul de ciudat. Din 23 de meciuri, a câștigat și el 4. E drept, ultima oară se întâmpla era chiar la Melbourne, cu un scor asemănător celui de azi: 6-2, 6-0, 7-6. Putea să spere, că speranța este moca, dar n-a servit la nimic.
Abia în setul 3 Berdych a servit așa cum știm cu toții că poate servi, dar deja nu mai conta. Și, sinceri să fim, nici nu ne mai interesa. Lăsați rafanii să vină la noi, deci. Poimâine, la Nadal-Tiafoe.
Hai, calmați-vă, că-i e doar un sport. Pace și drilluri, prieteni!
Embed from Getty Images
De servit la Australian Open în ziua a opta (în noaptea de duminică spre luni, 21 ianuarie)
M. Keys – E. Svitolina (2:00)
N. Osaka – A. Sevastova (3:00)
A. Zverev – M. Raonic (4:15)
G. Muguruza – Ka. Pliskova (7:00)
B. Coric – L. Pouille (8:00)
K. Nishikori – P. Carreno Busta (9:00)
S. Halep – S. Williams (10:00)
H. Djokovic – D. Medvedev (11:15)
Orele de începere sunt orientative și pot varia în funcție de cât chef de tenis au cei care joacă înainte. Ca-n viață.
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.
