- Irina Begu face unul dintre meciurile zile cu Ekaterina Makarova; 3-6, 6-4, 8-6
- Marius Copil, eliminat de Gilles Simon: 7-5, 6-4, 6-3
- Mihaela Buzărnescu nu-i rezistă Carolinei Wozniacki: 2-6, 3-6
- Monica Niculescu iese din competiție la simplu din primul tur.
- David Ferrer, eliminat de Andrey Rublev în 5 seturi.
- Matthew Ebden îl scoate pe John Isner: 6-4, 3-4, 6-3, 6-3
- Rafael Nadal trece ușor de Victor Estrella: 6-1, 6-1, 6-1
Ah, Speranța, această criptomonedă a fanilor de tenis. Vara trecută, ne făceam cu toții loc în calendarul aglomerat pentru a urmări parcursul Simonei la Wimbledon. Și mai ales pentru a-l descrie, meci cu meci și glumiță cu glumiță, aici, pe miceameșter.ro. A fost o vară frumoasă. Dar, dacă putem generaliza într-o direcție despre tenis, aceasta este că avem de a face cu un sport la fel de ofertant și vara, și iarna. Așa că iată-ne din nou aici. Cu cafeaua, cu telecomanda, cu speranțele tranzacționate la umbra românilor și româncelor care joacă la Melbourne.
Ani de zile, locul acesta a fost cel mai potrivit spațiu unde veneai să-l înjuri pe Mircea, gazda noastră, pentru că nu se pricepe nici la aia, nici la ailaltă. Pe rând, mașinile, fotbalul sau flerul discutabil în a-și alege colaboratorii care scriu despre sport s-au numărat printre subiectele preferate ale trollilor. Astăzi, suntem bucuroși să vă anunțăm că nimic nu trebuie să se schimbe: noi scriem în continuare, voi oscilați între laude și pufnituri disprețuitoare. Otrava următorelor două săptămâni? Australian Open. Pentru că, spre deosebire de meciurile Monicăi Niculescu, datul cu părerea nu doare.
Ba mai mult, pentru că prietenii de la Porsche ne-au zis ceva de genul ”da, mă, faceți ce vreți”, în aceste două săptămâni, îl avem alături de noi, gata să-i facă și el concurență lui CTP, pe Adrian Georgescu. Pe care-l știți de pe Facebook, Gazeta Sporturilor și din librării. Tipul este pentru presa românească ce este Dustin Brown pentru peluza englezească. Scrie mai bine decât mine, dar este, de asemenea, și mult mai bătrân, așa că sunt ok cu racolarea sa.
Aceste texte îți sunt oferite de:
Irina Begu – Ekaterina Makarova 3-6, 6-4, 8-6
Prima veste bună a turneului a fost, pentru noi, faptul că Irina Begu a întors un meci așa cum, de obicei, i-l întorc ei fetele. De la set pierdut și breakuri în al doilea, Irina a început să lovească mingea mai cu ură. În definitiv, meciul s-a jucat la două dimineața (ora României) – dacă nici atunci nu poți aduna niște ură de pe marginile sufletului, atunci când?
În primul set, a noastră a ținut a aproape de rusoaică, însă la 2-2, serviciul i-a cedat ca nasturii pantalonilor lui Raonic. Iar dacă aveați impresia că în circuitul feminin nu prea își țin concurentele serviciul, în meciul ăsta ați fi avut o surpriză. Makarova nu doar că a servit bine, dar numai o dată a fost dusă la deuce de Irina.
Embed from Getty Images
Iar al doilea set pornise încă și mai prost. Știi când ieși dimineața din casă, pe ninsoare, și ai impresia că lipsa cauciucurilor de iarnă e cea mai mare problemă? Dar apoi constați amuzată că ai uitat să pui motorină, deci oricum nu mai contează? Cam așa s-a simțit, probabil, și Begu. Faptul că nu reușea să-i facă break Makarovei era destul de frustrant. Dar când ești condusă cu 4-0 în setul doi, pentru că tu însăți nu izbutești niște gameuri de serviciu mai acătării, ei bine, acolo era problema adevărată.
Apoi, ceva s-a întâmpat. Lorzii Universului, ăia din ”Arrival”, au zis că românii merită și ei niște tenis bun, că rușii au tot avut. Deci, încet încet, ca vagoanele CFR-ului, trendul s-a inversat, iar Irina a început să plaseze mai bine serviciile. Cât era încredere sporită și cât era convingerea că oricum nimic nu mai contează, nu avem de unde să știm. Cert este că ne-am trezit cu o revenire ca-n filmele cu Van Damme, când e el caftit rău, apoi vede-n public un chip angelic, durerea dispare, tibiile se preschimbă în oțel inoxidabil și începe să care pumni. De la 0-4 la 6-4 a revenit Irinuca, împingând meciul (cum o să ajungem să facem și noi cu vagoanele CFR) într-un nesperat set decisiv.
Embed from Getty Images
Acesta a început cu un schimb de breakuri ca-ntre fete, pentru ca Makarova să ia apoi un avans rapid, până la 4-1. Și iarăși ne-am gândit că ”de ce noi, Doamne?!” și ”mai bine mă culcam, Irino, că mâine mă scol la 7”, plus, desigur, evergreenul ”ale noastre n-au psihic, bai tată!”. Însă vorba lui Bitza, cantautorul Bercenilor: viața e ce se întâmplă în timp ce-ți faci planuri. A urmat un scenariu care va rămâne în memoria fanilor de tenis de pretutindeni, de la Târgoviște până pe coastele umede ale Tarifei. Revenire de la 1-4 și 2-5, pentru ca la 7-6, Irina să facă break și să ia setul (și meciul) cu 8-6. Doar nea Piți, cu zarurile lui măsluite, mai termina en fanfare, spre orele dimineții, cu un 8-6 neverosimil.
Monica Niculescu – Mona Barthel: 4-6, 5-7
Aici, prieteni, nu a fost să fie. Monica alternează, de la o vreme, rezultatele bune cu cele triste, însă un rol nefast îl au, în toată ecuația asta, și accidentările. De altfel, la finalul anului trecut, Niculescu lua în calcul să joace numai dublu o vreme. Cam cum se enervează mamele de copii mici și spun ”gata, pauză; de mâine, îi ducem la soacră-mea p-ăștia”. Până la urmă, corpul Monicăi (sabotat adesea de chiar jocul Monicăi) a spus că-i ok, simplul are acum iarăși prioritate, iar începutul de sezon i-a adus o victorie chiar la Irina Begu.
Deci, fizic e ok Monica, motivația e încă acolo, însă împotriva anumitor jucătoare se simte ca peștele în groapă. Barthel o bate pe unde apucă și mereu e la fel: agresivă, conștinentă de felul în care Niculescu te poate aduce la disperare. Ne aduce pe toți, dar asta nu înseamnă că nu ne bucurăm de o mie de ori mai mult la meciurile ei decât cele ale FCSB-ului, ca să alegem un brand sportiv la întâmplare.
Embed from Getty Images
Dacă ar fi să comparăm stilul Monicăi cu un organism vegetal, acesta ar trebui să fie Campsis Radicans. Aceasta este o plantă agățătoare, care nu dă pace locatarilor dincolo de fileu. Se va ține scai de tine indifirent de scor și de cât încerci să scapi de ea. În primul set, și-a pierdut o singură dată serviciul, la 4-5 și dus a fost setul. Iar în al doilea, abia în prelungirile sale a clipit, pierzându-l la 5.
Gilles Simon – Marius Copil: 7-5, 6-4, 6-3
Simon îmi este foarte simpatic – e glumeț, l-am văzut de multe ori la București, e prieten cu Federer și vorbesc în engleză. Are toate alea de partea lui. Însă dacă nu joacă cu români, mai degrabă mă uit la un filmuleț de 10 ore în care cineva udă florile decât să-l privesc jucând. E ca și când te-ai uita la o buturugă arzând în șemineu, după ce ai băut trei țoiuri de pălincă. Atât e de interesant jocul său. Dar. Cum Marius al nostru l-a tras în primul tur, asta e. Mi-am făcut un espresso dublu și am stat să mă uit.
Primul set a fost ok. Marius are serviciul său care-l scoate din noroiul Simonesc atunci când are nevoie, și-n plus, mai are și obiceiul de a pune scurte chiar și când nu-și propune asta neapărat. Se suprinde pe el însuși, îl surprinde și pe adversar. E o armă foarte rară în tenis. După câte un break de fiecare, băieții au mers cap la cap până la 5-5, când bombele din braț n-au mai intrat la serviciu, iar Simon a luat setul. Deși are rotula nu mai mare decât o minge de tenis, Gilles este foarte ager și puternic pe picioare, așa că soluția nu e să încerci să stai în rally-uri cu el. Au eșuat jucători măricei precum Federer sau Nadal, să nu așteptăm de la Mariusică minuni.
Embed from Getty Images
În schimb, în ultima și singura întâlnire precedentă dintre cei doi, la Brisbane, în 2014, Copil a câștigat în două seturi. Deci se poate, timp ar mai fi, cum le place optimiștilor din soccer să comenteze la meciurile Naționalei, prin minutul 93. Însă o regulă nescrisă din tenis, aflată în vigoare încă din vremea lui Vitas Gerulaitis, spune că șansa nu ține cu cei îmbrăcați în vernil fosforescent pe un teren de tenis. Așa că setul doi nu a avut unde să se ducă, decât în contului francezului cu picioare de flamingo.
Cu moralul la nivelul fundului lui Raonic (n. mea – adică la pământ), Copil nu a reușit să țină ritmul francezului nici în setul al treilea. A început bine, chiar a avut vreo două mingi de break în game-ul doi, însă deplasarea-i treabă grea în tenis. Iar la Marius e și mai și. Pare foarte grăbit mereu, dar până să se așeze ca lumea la minge, ea vine peste el și parcă-i transmite: ”tu nu trebuie să fii în altă parte la ora asta?”. Din punctul ăsta de vedere, Copil mă face să mă gândesc la golf, uneori. Credem că sporturile gen tenis sau baschet sunt grele, solicitante, dar gândiți-vă numai la jucătorii profesioniști de golf care nici măcar n-au unde să facă pipi dacă-i trece. Dacă ești genul emotiv, presiunea (la figurat, dar pericolul mare e la propriu) îți poate transforma jobul într-un calvar și te poate face să-ți dorești să fii oriunde altundeva.
Embed from Getty Images
Așadar, Gillou trece de Copil în 3 seturi destul de ușoare. Și să dea Bunuțul să nu joace cu Federer în astea două săptămâni, ca să nu mai fim nevoiți să ne uităm la el. Amin.
Mihaela Buzărnescu – Caroline Wozniacki: 2-6, 3-6
Sper că sunteți fani Micky Buzz, pentru că fata asta, la 29 de ani, joacă așa cum ar trebui să joace toate, indiferent de vârstă. Unghiuri, veniri la fileu, stângăcii ca de stângace. Astăzi însă, așa cum era de așteptat, n-a rupt gura târgului, pentru că a jucat cu Simon-ul sau Seppi-ul circuitului WTA: Caroline Wozniacki. Pe daneză, dacă o legi la ochi, o învârți de 18 ori și apoi îi pui un băț de bambus în mână, tot îți trimite mingea înapoi în teren. Nu face punct, nu te aleargă cum ar face-o Radwanska sau Konta, de exemplu, dar nici n-are nevoie. Ea e Zidul și toată lumea o știe.
Embed from Getty Images
S-a jucat pe Margaret Court Arena, terenul ce poartă numele faimoasei campioane homofobe pe care nu o mai place nimeni. Pentru Mihaela, problemele au început cam de la 2-2 în primul set, când Wozniacki a început să o citească mai bine. Singurul moment de cumpănă pentru serviciul danezei s-a petrecut în setul întâi, când o doamnă mai plinuță nu-și găsea cele trei locuri în tribună. S-a stat după ea circa 30 de secunde, apoi s-a purces spre un 6-2 fără prea mari bătăi de cap.
Buzărnescu are un joc nebunesc, pe care-l aplică mereu la fel, curajos; însă astăzi a fost un pic răcită. Nebună și răcită, deci îi curgea nasul ca la balaMuc, dacă permiteți un joculeț de cuvinte. Ca și-n primul set, românca a trebuit să revină de la 0-2. Chiar a preluat conducerea, cu niște unghiuri pe care înțeleg că le putem găsi în snooker, dacă am fi suficient de nebuni încât să ne uităm la snooker.
Embed from Getty Images
Însă, așa cum spuneam, daneza n-are mamă, n-are tată (la drept vorbind, are și-s duși cu pluta amândoi). Ce face Wozniacki când vede că țaca-țaca nu mai merge? Foarte simplu, încetinește și mai mult ritmul (țaaaaca; țaaaaaaaaca), liftează când poate, iar din cînd în cînd, tocmai când erai pe cale să ațipești un pic, îți arată că știe să rupă ritmul, cum a văzut ea la big hitărițele din circuit. Deci, 6-2, 6-3 pentru jucătoarea mai dibace.
Alte nebunii de luat la bord
Diego Schwartzman, piticul atomic, l-a învins în 5 seturi și 11-9 în decisiv pe Dusan Lajovic. Un meci în care argentinienii și sârbii au trecut dintr-o extremă în alta – cam cum facem noi când nu ne convine vremea de afară.
Ivo Karlovic l-a bătut în 3 seturi pe Laslo Djere, dintre care două la tie-break. Business as usual pentru croatul care dă cu capul de toate grinzile.
Jack Sock, surpriza sezonului trecut, care a făcut semifinală la Londra, și-a luat-o de la Yuichi Sugita. ”E accidentat?”, se întreabă toată lumea. Nu, nu e. În tenis, mai pierzi și ca favorit.
Nick Kyrgios, câștigătorul de anul acesta la Australian Open (ați citit bine, nu vă mai hliziți), a trecut ușor de Silva Brună.
Jelena Ostapenko, prietena cea mai bună a Soranei Cîrstea de când Ana Ivanovic s-a retras, a bătut-o în două seturi pe Fran Schiavone, care se ține încă bine.
Embed from Getty Images
Coco Vandeweghe și-a luat un avertismen de la arbitru pentru că a mușcat dintr-o banană în loc să se ducă să joace când s-a fluierat de intrare. Apoi, a pierdut la Timea Babos în două seturi.
Belinda Bencic a luat de bun tot ce i-a zis Federer la Hopman Cup și ne-a lăsat cu gura deschisă: a scos-o pe Venus Williams.
Iar Marta Kostyuk, o puștoaică de 15 ani (băi, 15 ani!) merge în turul doi după ce tocmai a bătut-o pe Shuai Peng, 6-2, 6-2.
Meciuri de văzut la Australian Open în ziua a doua (marți, 16 ianuarie)
S. Cîrstea – Z. Dyias (02:00)
T. Maria – M. Sharapova (03:15)
S. Halep – D. Aiava (05:15)
A. Bogdan – K. Mladenovic (08:00)
G. Muguruza – J. Ponchet (10:00)
R. Berankis – S. Wawrinka (04:30)
N. Djokovic – D. Young (06:00)
R. Federer – A. Bedene (10:00)
J. Del Potro – F. Tiafoe (11:15)
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.
