În viață mai e nevoie și de lucruri simple. O ceașcă de cafea tare, o săptămână legată în care ai apă caldă la baie sau finale de Grand Slam la care te așezi, te uiți, te ridici și îți continui viața. Inimile noastre au nevoie de stabilitate și liniște. Plămânii noștri nu pot fi alimentați chiar la nesfârșit cu aer livrat în reprize și cu suspine. Tenisul mai e uneori și o bine organizată operațiune de adunare a punctelor, desăvârșită de foarte puțin fastuoasa acordare a unui trofeu. Te uiți la cine a jucat mai bine, constați, consemnezi unanimitatea și mergi mai departe.
Asta ar putea fi povestea meciului dintre Sabalenka și Zheng. Nu atât de mult poveste, cât mai degrabă o pildă. Dacă era în Biblie, ar fi fost singura parte cu care ar fi fost de acord și adepții altor religii. Pentru că știa drumul, Aryna a venit și în 2024 să își ia trofeul. Citisem undeva că mijlocul lunii ianuarie din fiecare an e momentul în care se trage pământ peste cele mai multe dintre rezoluțiile exprimate de Revelion. Atât îi ține pe unii manifestatul. Măcar pentru 2025, luați exemplul Arynei.
Era 2-0 pentru bielorusă, începuse al treilea game și Zheng se cocoțase 40-0 împotriva serviciului. Mi-am zis că asta a fost. Așa începe. Acolo era cheia, în poziționarea ilogică, dar previzibilă a chinezoaicei, la un metru și jumătate în spatele liniei de fund. Acolo unde te așezi nu pentru că cineva ar intra pe teren cu gândul că „da, eu vreau să-mi frec spatele de pereți toată seara”, ci pentru că dacă peste gard vezi lansatoare de rachete, prost ai fi să te aștepți să primești baloane și corcodușe. Doar că acel 40-0 și toate mingile de break s-au evaporat pe rând, iar scorul a devenit 3-0 pentru Aryna.
Când în primul set era deja 5-2, Zheng avea mai multe mingi trimise în scaunul arbitrului decât puncte câștigate pe primul serviciu al Arynei. Ce trimite bielorusa din serviciu nu e material educativ pentru tinerele generații. E combustibil pentru submarine nucleare. Dacă prima servă intră, nu ai ce să alegi pentru viitor. Nu există continuare. Timpul liniar așa cum îl știm, devine o serie de puncte și înțepături în creier. Bătăi de ciocănel în mintea adversarului care se plimbă stânga-dreapta, așteptând să primească mingi care ori trec de el, ori prin el, ori îi ajung în rachetă cu energia cu care intră Diana Șoșoacă în live-urile de pe TikTok.
xJOELxCARRETTx/Imago
Iar setul doi a început cu un game în care Zheng a avut 30-0, apoi a făcut două duble și a pierdut serviciul. Asta așa, ca să nu mai fie nevoie să consumăm cretă pentru victimă și să descoasem tricoul de pe cadavrul acestui meci. Cea mai simplă analiză a partidei ar fi că Sabalenka a dat tare și în teren. Una mai complexă ar fi la fel, dar cu niște figuri de stil în plus. Nu a contat nici măcar ultimul game, când Zheng escaladase timid spaimele de Arynei și a mai pus 5 minute pe ceasul de joc. A fost doar ca să aibă un loc ceva mai înalt din care să se arunce.
xJAMESxROSSx/Imago
În mod natural apoi, au venit discursul, darul și dansul.
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
