Memento Murray

Nu poți să lași lucrurile nerezolvate.

Nu ai cum să accepți pur și simplu că ai trăit în cea mai ofertantă eră a tenisului masculin și că ai fost mereu celălalt. A patra roată pe o tricicletă. Că dacă te-ai fi născut cu 10 ani mai târziu sau mai devreme, cele trei titluri de Slam ar fi fost probabil 15. Că atunci când s-au împărțit dividendele tenisului supranatural și ei au primit culori, artă, artificii și bucurie, ție ți-a rămas defensiva, peretele, respirația lungă și mutra famelică a salahorului prin definiție. Ai venit cu un capac de canal la un concurs de frumusețe și uneori, prin metode știute doar de tine, ai câștigat.

Și toate astea se adună, ți se îndeasă în minte precum gazele sub presiune într-o oală căreia nimeni nu i-a deslușit pe de-a-ntregul conținutul.

Nu are cum să se termine totul pur și simplu așa cum se termină în lumea oamenilor normali. Cu punct și gata. N-ai cum să le spui tuturor adio într-un turneu în a cărui finală ai bătut insistent de cinci ori până astăzi, fără ca poarta să ți se deschidă pe de-a-ntregul. Când ești singurul care a demonstrat că a găsit în mină resursele naturale care-i permit să blocheze spițele roților din aur, nu poți să te lași doborât de tine însuți, chit că asta înseamnă că de acum trebuie să cârâie porțile aeroportului de fiecare dată când treci prin ele.

N-ai cum să-ți scoți șepcuța în fața adversarului când are 2-0 la seturi și 5-2 în al treilea set, îngenunchiat de efort, oboseală, dureri și alte ifose ale oamenilor care n-au prins poza de grup în era fiarelor. Meciul se termină când vrei tu, nu când li se pare lor.

Iar Andy nu se va termina niciodată. Povestea lui Roger e scrisă și are copertă embosată cu aur, conturul lui Rafa începe să se observe din ce în ce mai clar, iar Nole va anunța la un moment dat că garniturile și-au pierdut din suplețe. Atunci, Andy va continua să alerge pe fundul terenului, la cinci metri de tușă, cățărat pe pereții arenelor în timp ce aduce înapoi mingi aparent plecate de-acasă cu bocceaua pe umăr. Încă o dată și încă o dată și de câte ori va fi nevoie până când ți se va agăța de creier ca guma de bocanc într-o zi caldă de vară. Pentru că perseverența nu are nevoie de antrenament, ci de fiabilitate. Nu devii un îndărătnic mai bun cocoțându-te pe propriul occipital și strângându-l în menghină. Ești din naștere sau nu ești deloc. Și Andy a fost mereu, iar și iar, definiția îndărătniciei prin suferință.

O să te chinui să-i găsești curcubee în joc, o să simți nevoia de culoare și de zeamă, de miros de mosc în mișcări.

Dacă vrei să le găsești pe toate, caută-i-le între degetele strânse ale pumnului ridicat spre cer. În mintea sclipitoare în afara terenului și nemiloasă cu răbdarea adversarului în teren. În urlet, în canini, în șapca mereu strâmbă care-i acoperă cel mai important element al jocului: spiritul. În cele 345 de minute ale maratonului de astăzi, cel mai lung meci din carieră. În punctul acela. Acela. În care Andy transformat în caracatiță a părut un abțibild mobil pe peretele din spatele terenului, așa cum Jordan va rămâne mereu lipit pe tricourile din toată lumea.

E o zi mare pentru toți cei care propovăduim de ceva vreme mântuirea prin pasiune. Cei care cred cu adevărat că nu există niciodată un moment bun pentru a te retrage în glorie tocmai pentru că momentul retragerii nu ar trebui să fie cerebral, calculat, decât dacă rezervorul cu entuziasm s-a golit complet. În rest, ieșirea din scenă nu ar trebui să aibă vârstă.

Tenisul este, în esența sa, reducându-l la ce contează cu adevărat, un joc. Și nu ai cum să ieși din joc atât timp cât încă-ți crește inima la fiecare aruncare a zarului.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE PORSCHE

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.