Nu Murray caii când vor câinii

Cunoașteți atmosfera și bine ați revenit acasă! Neinițiații n-o să ne găsească pe aici polemizând pe seama unor pelicule care îl scot din pepeni chiar și pe domnul CTP. Și nici nu se ronțăie floricele de porumb expandat, se intră doar la frac și cu geometria jobenului corespunzător definită. Implicit, producțiile sunt la un alt nivel. Tarantino? Hm, nu știu, poate Oliver Stone, Sorrentino cu La Grande Bellezza, Tarkovski etc. Păi, revine bătrânul Andy dintre cei care păreau să-și făcut împământare în cimitirul pahidermelor și noi rămânem cantonați în blockbustere cu privata în fundul curții?

Am primit astăzi mai puține meciuri la Australian Open: în prima parte a zilei a fost caniculă, iar după-amiază a plouat și și-a fluturat vântul fustele. A fost o zi-eveniment ca un revelion la Mamaia: bagi rezoluții cu nisip în ochi până-ți ies pe nas.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE PORSCHE

---

Matteo Berrettini – Andy Murray 3-6, 3-6, 6-4, 7-6, 6-7

Primiți cu pagina de istorie? Dinozaurii tenisului nu mor toți odată, aici e nevoie de un altfel de meteorit, extincția e lichid de igienă orală pentru balaurii care au făcut din sportul imaculat un nobil hobby și o activitate lucrativă pentru cronicarii lui Meșter.

– Ce-ai primit, signore, la primul fel?, l-au întrebat amicii pe Matteo când își împacheta bagajele pentru a părăsi hotelul.
– Ciorbă de oase, fratelli. Înfulec în grabă și ne vedem.

Numai că scoțianul care merge pe 36 de ani devenise piftie, și una chiar nervoasă. Spicy, cum m-ar corecta un Chef zelos. I-a păstrat italianului bucăți de zgârci până la ultima îmbucătură, nici sfântul colind de după-masă, sanohepatic colesterol, nu l-a mai salvat.

3-6, 3-6, iar Murray îi rămăsese între dinți lui Berrettini. O răsturnare a calificării în drum, în ciuda handicapului de a ieși din comă la minus doi, era încă plauzibilă: îți ia jumătate de zi să afli aria și perimetrul umbrei lui Matei de la Roma. E un uriaș care, la 26 de ani, cu turbo-serviciul său de ființă aflată în trecere pe Terra, ar fi trebuit să aibă dubluri prin vitrina de trofee. Îi lipsesc, însă, GS-urile, un prejudiciu explicabil doar prin prezența în dreptunghiuri a monștrilor dintre care abia a parcat Roger. Și tot nu-i destul.

MB, cu toată suficiența-i de star de cinema, s-a holbat în buletin, și-a dat seama că-s aproape zece ani între inșii de pe afiș și l-a trecut pe britanic prin niște băi acide din care îndeobște nu ieși decât sluțit și cu gingiile curate. Deposedate de smalț. A dat jucătorul din Cizmă în ele cu o furie care așternea perdele de ceață și pe sistemul Hawk-Eye. Peste 30 de ași a servit Berrettini, o performanță și dacă dai singur la perete, darămite când dincolo de pârleazul cu plasă e Murray.   

Nu doar italianul, ci și urmăritorii din sală și de la distanță se păcăliseră că picioarele de gladiator ale lui Andy vor ceda în setul al patrulea. Sau chiar la maximum un set sau două, în decisiv. În urmă cu patru ani, o spunea chiar maratonistul a cărui locomoție a dat mereu în vileag prezența ABS-ului, primea pe un pat de spital un șold metalic. Cum să crezi vreodată că varianta ușor robotizată a celui care disputa prima finală de Mare Șlem în 2008 îl poate răpune pe un Jason Momoa tuns și bărbierit? 

În runda a cincea, după ce ghemurile de serviciu erau mai scurte decât pauzele publicitare, Berrettini a fost gâdilat de mingea de break care i-ar fi adus accesul în turul secund. S-a lovit de reverul în cros al pacientului revenit printre campioni și, să te ții, monstrul și-a schimbat bateriile în super-tiebreak. Altfel nu depistezi explicații pentru acel 5-0 lansat din raliul de departajare. Cu toate bombele italianului, Sir Andy a terminat la 6, și-a scos șapca și ne-a arătat că nici calviția nu se prinde de el.

Sorana Cîrstea – Yulia Putintseva 6-2, 4-6, 3-6

Doar pandemia o salva pe Sori la 6-2 și 2-1, când cerul s-a stropșit pe norodul de la antipozi, dând cu de toate. Explicație, posibil redundantă pentru unii: în martie 2020, multe competiții de pe glob au fost înghețate pe baza clasamentelor intermediare. S-au trimis cupele prin poștă, s-au dezinfectat la destinație, s-a pupat forul național prin zoom și s-a reluat balul la toamnă. A noastră aproape că se distra cu fata din Kazakhstan. La 4-1 în setul întâi i-a ieșit de minune un simpozion cu tema “Tăria de caracter, tendințe și orientări”, adjudecându-și break-ul după cinci încercări. Dacă i-ar fi intrat din prima, poate că ar fi intrat la cabine cu ambele seturi în bagaj.

După două ore de stat la dos, resturile rămase în platou se sleiseră, iar Yulia, oricum nemâncată, a aterizat cu poftă pe ciozvârte. Ca o pasăre de pradă, cu o agresivitate inexistentă înainte de declanșarea stihiilor naturii, a ciobit bariera sonică la egalarea la 1, iar în decisiv s-a desprins la 3-3, pe serviciul Soranei, care avea toate motivele să-l bombănească pe Busu.

Învățat cu bătăile, mă las mai ușor atras în capcana pesimismului, dar e un atu că Begu și Țig, din cauza vremii, n-au prins marțea la AO. Vor intra în joc abia miercuri, așadar avem în continuare reprezentante. Poate o să și ningă în zilele următoare, doar să nu se joace, ca să avem ocazia să le pomenim pe fete măcar până la sfârșitul săptămânii. Tsunami? Iertare, risc să devin taliban de peluză.

Taylor Fritz – Nikoloz Basilashvili 6-4, 6-2, 4-6, 7-5

Vă rețin atenția cu acest meci doar pentru un detaliu. Americanul era favorit clar, luase două seturi, se calmase într-al treilea, adică lăsase mașinăria pe avarii, apoi i-a arătat georgianului ce-și luase din duty free. Au văzut și cei din tribune. La 2-2, în ultima reprezentație, a făcut un ghem direct din ași. Patru la rând, nene! Apără Duckadam, nu alta. Ah, 32 de ași i-a livrat yankeul. Mai mult decât Berrettini în cinci ore lui Murray.

Tamara Zidansek – Ons Jabeur 6-7, 6-4, 1-6

Și tunisianca s-a jucat la 4-1, chiar mai periculos decât Cîrstea, fiind nevoită să treacă prin rușinea unui tiebreak obositor. Iar a doua rundă i-a revenit sportivei din Slovenia. Pe la tribuna oficială din Rod Laver Arena se umbla periculos cu prea multe carioci de culoare roșie. În aceeași zi plecaseră deja spre aeroport Muguruza și Cornet. Totuși, în decisiv, Jabeur, cu cifre de faze superioare, a înnăbușit opoziția și depune actele pentru ai săi, de acasă. Până la finală, ar trebui să le iasă viza.

Roberto Carballes Baena – Novak Djokovic 3-6, 4-6, 0-6

Australia și Nole s-au revăzut, nu mai era nimeni în vamă, tătuca zâmbea liniștit în tribună, iar jocul sârbului confirmă spusele lui Nadal, de acum câteva zile: Djokovic este favorit la câștigarea turneului. Sau e diplomație casual din partea lui Rafa. Să zicem sărutmâna cât or mai fi ăștia pe teren, căci va schimba Meșter foaia după ce grădina zoologică va fi populată doar de alde Carlitos și Auger-Aliassime. Îi transmit de pe acum că n-o să fiu în stare să creez tik-tok-uri cu ei, tot compunerile tradiționale mă vor recomanda.

Altfel, Novak nu l-a simțit chiar de la primele mingi pe Carballes Baena, iar când a făcut-o, spaniolul avea deja nevoie de psiholog. Se panicase, nici nu mai știa prefixul ca să sune la domiciliu. În primul rând nu pricepea ce caută Djokovic în Australia.