Romana Bogdan

---

Adevărul e că era și greu ca stelista Ana Bogdan să nu triumfe într-o seară de 7 mai, chit că de-a curmezișul ei s-a postat una dintre junele cu PR masiv din circuit. A noastră a mânuit reprezentația discret, cu maturitate, precum un antreprenor care trage toate sforile, dar îi lasă pe alții, mai avizi după atenție, să iasă în evidență.

Leylah Fernandez e o jucătoare pe stil „ai, n-ai mingea tragi la poartă”, de-ar ataca nemilos cu racheta și bășica din ciorapi a mucoșilor de pe strada ei din Florida. Cu această sfântă „lungă și pe-a doua”, ca să risipim cele mai înțelepte expresii din fotbalul românesc, cam fură privirile și aprinde imaginația experților. Din nefericire pentru canadianca de sorginte ecuadoriană, câteodată îi iese jocul, alteori găurește fileul și construiește gropi în zgura din afara terenului. 

Dacă adversara ei are inteligența tactică și puterea de adaptare a unui perete, Ana Bogdan lasă tot mai des impresia că-i jucătoare de șah. Totul pare calculat la mișcările fetei din Sinaia, într-atât de mult încât până și momentele de inventivitate, în care se desprinde subtil, par să fi fost plănuite cu migală dinainte. Ana e cumva o gânditoare a tenisului și pesemne că seara, înainte să se retragă în lumea viselor, își imaginează măcar cinci-șase situații ipotetice pe care a doua zi le și antrenează.

Românca a pus cap la cap fiecare punct, până când le-a transformat în seturi și victorie. Un singur moment de cumpănă a trăit Ana în fața mult prea lăudatei Leylah. În al patrulea game din primul set, când a noastră a servit două duble greșeli și i-a dat fetei din Canada break-ul înapoi. A noastră s-a repliat elegant în următorul game și a trecut din nou în avantaj. 6-4 în primul act, cu o Ană care transmitea prin limbajul trupului că știe exact ce trebuie făcut.

Setul al doilea a funcționat pe același calapod, cu mențiunea că Leylah a lovit și mai precipitat și a ratat ținta cu consecvență, precum un bătăuș oarecare de cartier adus să-și consume energia în sala de box. Ana a făcut primul break în al treilea game, apoi s-a distanțat decisiv în al cincilea. Românca a rezistat pe serviciul ei la 4-1, după care a închis șandramaua chiar pe serva rivalei, cum îi șade bine unei jucătoare poate mai mari decât ne dăm noi seama.

Ana nu e (încă) nici finalistă, nici n-a câștigat cupa, dar a onorat cum se cuvine acest 7 mai.

---

Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?

---

Cronicile de la Roma 2024 îți sunt oferite de 2Performant.

---

Paula Badosa – Mirra Andreeva: 6-2, 6-3

Echipa de cronicari meșteriți a sprintat de la Madrid la Roma cu turația lui Usain Bolt. Nici n-au ajuns încă în cont biștarii cuveniți laureaților din capitala Spaniei că deja se bate cocoloașa pe zgura din Cetatea Eternă. Și dacă tot suntem cu televizorul fixat pe Roma, să dăm cu pace și respect pentru Bogdan Lobonț cel Înțelept, domnitorul român care timp de un deceniu le-a luat birul capitolinilor fără să joace fotbal.

Primul meci de întors privirea în capitala Italiei l-au jucat Paula Badosa, la prima apariție post Stefanos, și Mira Andreeva, rusoaica adolescentă care vede răsăriturile de soare la Cannes. Pe hârtie, un duel strâns, cu două fete zvelte, talentate și ambițioase. Doar că la locul faptei diferența dintre Paula și Mirra a fost ca cea dintre Radu Banciu și un imigrant din Marseille care se întrec în cultură generală și insulte.

Deși teoretic iberica și rusoaica au prestat aceeași profesie, de fapt le-a despărțit un ocean de cunoștințe. Nici măcar ploaia care a căzut peste Roma spre finalul primului set n-a schimbat senzația că au încrucișat rachetele o sportivă profesionistă și o fetișcană capricioasă, care are nevoie urgentă de un pedagog în controlul nervilor.

După 6-2 în primul set, Mirra a avut o minge de break în game-ul de debut al actului al doilea. Efectiv, singurul moment în care rusoaica i-a deranjat karma Paulei. Spanioloaica a combinat scurtele cu loburile și a scos-o la capăt în stil de campioană. În spatele clasei, acolo între corigență și nota 5, hâtrii comentau deja despre o anumită relație de rău augur. Nu i-am auzit prea bine, că noi ne prefacem că suntem experți în tenis, nu în legături amoroase. 6-3 în setul doi pentru señorita Badosa și-un bilet de avion până în sudul Franței pentru irascibila Mirra. 

Yulia Putintseva – Martina Trevisan: 6-3, 6-4

Iată un meci cu două fătuci care privesc viața de la circa 160 de centimetri altitudine, un joc pe care probabil că maestrul Gică Hagi l-a văzut în ideea că o să descopere noi decari pe care să-i vândă în SUA sau Cipru. Mici la stat Martina și Yulia, dar înflăcărate în spirit, cu toate că tenisul lor ne-a dus cu gândul la faza grupelor de la Mondialele moderne, unde îți limpezești gândurile la un strașnic Bahrain cu El Salvador.

Apropo de Martina Trevisan, e vremea să mărturisim că ai voștri cronicari preferați scriu mult și uită repede. Doamna din Florența a fost semifinalistă la Roland Garros acum două veri, dar mi-am adus aminte de performanța asta abia când i-am parcurs, critic, CV-ul. Până să-mi revină memoria, mă cruceam cum de e tenisul un sport așa de diabolic, încât o duduie din Italia, despre care am auzit vag, a strâns vreo patru milioane de dolari din tenis.

Măcar pe Putintseva o cunoaștem, că dacă ne-ar fi lovit amnezia și în cazul dânsei, am fi decretat că-i româncă de-ale noastre, plecate din Huși să cucerească Vestul, vorba gânditorului contemporan Puya. Kazaha cu dublă reședință, în mama Moscova și în Florida, a dominat meciul, a cărui principală calitate a fost că i-a precedat celui jucat de Ana Bogdan.

6-3 și 6-4, adică o victorie scurtă pentru Yulia. Dar să-i dăm și Martinei ce-i al ei, că așa se cade la ocazii. Italianca are meritul că-i simpatică, genul care ezită să curme existența unei muște, și că a avut o tresărire la 3-4, în setul doi. I-a luat un break adversarei, apoi i-a umblat la reglajul de presiune, cât să o vedem pe Iulicuța cum se răstește la italienii din tribune, trântește racheta în fileu și înjură în limba maternă. Nu-i puțin lucru, signora Martina!

---