Salut, bine ai venit pe internet! Suntem în 2012, la aproape 20 de ani de când termenul “internet” a început să bată alţi termeni pe agenda zilei locuitorilor planetei. Între timp, internetul a devenit o zonă relativ liberă de constrângeri ideatice, o zonă internaţională dominată de opinii colorate şi diferite. O zonă în care poţi să vorbeşti cu un tip din Coreea de Sud pentru a-i explica printr-o fotografie ce înseamnă România. Evident, libertatea expresiei vine cu toate problemele care apar din zona asta. Implicit rasism (în toate formele sale) şi piraterie (de asemenea în toate formele sale).

Suntem în 2012, înainte de ACTA. Un an în care pirateria este interzisă de lege. Iar drepturile de autor sunt protejate de lege. Şi e normal să fie aşa. Ne aflăm într-o ţară care pedepseşte cu amendă penală în cursul anului trecut 11 persoane juridice pentru că au multiplicat şi transmis mai departe în zona IT/internet bunuri fără a avea drepturi de autor asupra acestora. Absolut normal, de altfel. Ne aflăm într-o ţară în care, dacă cineva îţi preia o fotografie fără a avea drepturi asupra ei, este pasibil de închisoare de la 1 la 5 ani sau de amendă penală pentru încălcarea drepturilor de autor. Normal. Evident, suntem într-o ţară în care download-ul unor fişiere este ilegal, ascultarea unei piese pe propriul iPod fără a o fi cumpărat este ilegală. Mai mult, trecând la extrem, faptul că pui pe propriul blog sau pe propriul site un printscreen cu tine invitat la o emisiune TV îţi poate aduce o amendă penală, pentru că nu eşti deţinătorul drepturilor pentru respectiva imagine.

Evident, pentru a putea fi învinovăţit în mod oficial, trebuie să treci printr-o instanţă, aşa cum prevede CEDO. Nimeni nu te poate trimite să-ţi faci iarna la geamuri mici fără a avea dreptul de a te apăra.

***

ACTA există şi acum. With a twist. Lumea iese în stradă pentru a protesta împotriva unui tratat care ar putea fi ratificat mai târziu în acest an de Parlamentul European. Problema e că infracţiunile pe care ACTA le prevede sunt infracţiuni şi acum. Diferenţa? Acum ai dreptul la apărare. Ai dreptul de a-ţi demonstra nevinovăţia. Câtă o fi ea. ACTA există şi acum, doar că nu poartă un nume. ACTA înseamnă azi o serie de legi deja în vigoare care pot să te incrimineze în cazul în care calci pe bec.

***

Salut, bine ai venit pe internet! Suntem în 2013, iar internetul aşa cum îl ştiam acum un an e puţin diferit. ACTA este un tratat ratificat de un an de Parlamentul European, iar unele articole ACTA se reflectă într-o serie de legi naţionale care schimbă unele lucruri pe internet mai ales la capitolele “Pedepse”. Nu, nimeni nu te va învinovăţi după 2012 pe baza ACTA în cazul în care tratatul va fi ratificat, dar legile care ies din tratat pot fi mult mai dure decât cele existente acum.

Între timp, internetul a rămas o zonă relativ liberă de constrângeri ideatice, o zonă internaţională dominată de opinii colorate şi diferite. Doar că zona asta va fi monitorizată în mod oficial, iar datele înregistrate sunt gata să te incrimineze dacă va fi cazul. Acum poţi în continuare să vorbeşti cu tipul din Coreea de Sud, doar că nu mai poţi să-i trimiţi o poză pentru a-i explica ce înseamnă România, pentru că – într-un worst case scenario, în condiţiile în care cazul tău ajunge la un judecător cu sângele fierbinte – aplicaţia prin care tu-i trimiţi pozele omului poate fi închisă. Fie că ea se numeşte Facebook, Yahoo Messenger sau Transfer.ro. Evident, libertatea expresiei încă există, doar e un drept fundamental al fiecăruia, doar că rasismul şi pirateria au făcut ca multe dintre site-urile care permiteau libertatea de expresie să dispară. Dacă guvernului tău nu-i place faptul că ai atacat o personalitate publică – cu sau fără logică – va găsi o fotografie “furată” care va însemna sfârşitul locului virtual în care ţi-ai expus opinia. Evident, cu tine n-a avut nimeni nimic, dar fotografia aia… Well…

Suntem în 2013, un an în care pirateria este interzisă de lege. Iar drepturile de autor sunt protejate de lege. Şi e normal să fie aşa. Ne aflăm într-o ţară care pedepseşte cu amendă penală în cursul anului trecut 11 persoane juridice pentru că au multiplicat şi transmis mai departe în zona IT/internet bunuri fără a avea drepturi de autor asupra acestora. Absolut normal, de altfel. Ne aflăm într-o ţară în care, dacă cineva îţi preia o fotografie fără a avea drepturi asupra ei, este pasibil de închisoare sau de amendă penală pentru încălcarea drepturilor de autor. Normal. Evident, suntem într-o ţară în care download-ul unor fişiere este ilegal, ascultarea unei piese pe propriul iPod fără a o fi cumpărat este ilegală. Mai mult, trecând la extrem, faptul că pui pe propriul blog sau pe propriul site un printscreen cu tine invitat la o emisiune TV îţi poate aduce o amendă penală, pentru că nu eşti deţinătorul drepturilor pentru respectiva imagine.

Aşa cum poţi observa, nu s-a schimbat mai nimic în ceea ce priveşte riscurile. Doar că…

Pentru a putea fi învinovăţit în mod oficial, o “autoritate competentă” – unul dintre termenii extrem de vagi care permite o plajă foarte largă de decizii în ceea ce priveşte aplicarea legii – poate să-i ordone companiei care îţi oferă ţie internet să îţi inchidă accesul. Şi să doboare site-ul pe care ai făcut filesharing, pe care ai downloadat sau pe care ai uploadat un fişier pentru care nu ai drepturi de autor. Eşti victima unui tratat internaţional transpus în legi naţionale care le dă dreptul “autorităţilor competente” să judece fie cum se judeca până la ratificarea ACTA, fie foarte dur, pentru că noile legi le permit să facă asta. Eşti – încă o dată – victima semanticii. Victima unor termeni vagi. Victima intereselor unor companii care deţin cea mai mare parte din drepturile de autor pentru cea mai mare parte din referinţele culturale internaţionale. Dacă respectiva companie consideră că eşti destul de important pentru a o ataca cu efecte (doar ei ştiu care-s astea şi dacă există astea), zbori. Pentru că ACTA permite asta. Această “privatizare” a aplicării legii te pune la dispoziţia unor companii ale căror interese economice primează în faţa drepturilor tale.

***

Cabral a avut excelenta idee de a strânge câteva mâini de oameni activi pe internet (alte articole: 1, 2, 3, 4, 5) într-o întâlnire în care doi experţi jurişti – Victor Constantinescu (un viitor judecător, fost white hat hacker) şi Bogdan Manolea (Legi-internet.ro) – au explicat ce face, ce vrea, ce nu face şi ce nu vrea ACTA. Mi-aş fi dorit ca la întâlnire să vină mai mulţi oameni din internet, pentru că a fost una dintre serile alea în care “netul” a însemnat cu adevărat oameni care vor să facă ceva, care vor cu adevărat să înveţe şi să înţeleagă, care vor cu adevărat să fie, să reprezinte internetul. Independent de orice companie şi de orice afinitate politică, socială sau umană. Fără legătură cu întâlnirea, e interesant de citit și ce a scris Buciuman (Rezistența Urbană) despre ACTA.

ACTA nu rezolvă probleme, ci le acutizează. Practic, transformă problemele legale în problemele private ale unei companii sau ale alteia. Deşi simţim cu toţii nevoia unor reglementări în zona drepturilor de autor pe internet – iar iminenţa apariţiei acestora nu poate fi pusă la îndoială (Cine vrea ca vecinii de internet să-i fure pozele, până urmă?), aceste reglementări nu pot apărea sub forma unui tratat transformat în legi de pe urma cărora să profite companiile, ci pe filiera dialogului dintre legislativ şi Societatea Civilă.

***

STOP ACTA! Vrem ca problemele internetului să se rezolve. Iar asta nu se rezolvă printr-un tratat greşit, ne-negociabil, cu prevederi vagi, care pedepseşte fără logică şi al cărui spirit distruge libertatea susţinând că de fapt o ajută.

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.